Autor: Dr. Roxana Chirilă
Nașterea este un proces fiziologic. Operația cezariană este o intervenție chirurgicală în care copilul este extras prin secțiune la nivelul abdomenului și al uterului.
Riscul pentru viața și sănătatea femeii este de 12 ori mai mare în operația cezariană decât în nașterea spontană pe cale vaginală. Prin urmare, ca orice altă intervenție chirurgicală, efectuarea operației cezariene are indicații stricte.
Operația cezariană se efectuează în cazul în care nașterea spontană este imposibilă sau este periculoasă pentru viața mamei sau a copilului. Indicația pentru operația cezariană poate fi stabilită în timpul sarcinii sau în cursul travaliului.
Operația cezariană programată (înainte de naștere) este efectuată în caz de:
- afecțiuni care blochează canalul de naștere: malformațiile uterine, ale vaginului, tumori genitale sau extragenitale
- antecedente de ruptură uterină sau fistule recto-vaginale/vezico-vaginale, plastia sfincterului anal, operații de corecție a prolapsului genital sau a incontinenței urinare
- anomalii ale bazinului osos matern sau disproporție între acesta și craniul fetal
- prezentații distocice (vicioase) ale copilului (transversă, oblică)
- placenta jos inserată (placenta praevia), vasa praevia
- infecția HIV
- infecția cu virus herpetic în trimestrul al III-lea
- anumite malformații congenitale fetale
- operații cezariene anterioare sau intervenții chirurgicale la nivelul uterului
- anumite afecțiuni respiratorii, cardiovasculare, renale etc
Operația cezariană în timpul travaliului este efectuată cel mai des pentru ineficiența contracțiilor uterine care nu răspund la tratament medicamentos sau dacă în timpul monitorizării fetale se constată suferința fetală acută. Sunt și alte indicații pentru cezariană.
În efectuarea operației cezariene este obligatoriu acordul informat al pacientei.
Anestezia în timpul operației cezariene
Anestezia epidurală, rahianestezia sau anestezia generală se pot folosi în operația cezariană. Alegerea anesteziei depinde de mai mulți factori, inclusiv de starea gravidei și a copilului, dar și de alegerea pacientei.
Cum se efectuează anestezia epidurală la operația cezariană?
Anestezia epidurală se efectuează în zona lombară, poziția pacientei este în șezut sau în decubit lateral (culcată pe o parte). Anestezia se face sub nivelul unde se termină măduva spinării.
Înaintea efectuării anesteziei epidurale, zona tegumentară este dezinfectată cu o soluție antiseptică. Apoi, anestezistul efectuează anestezia locală la locul puncției, după care, cu un ac special pătrunde în spațiul epidural. Prin acest ac se introduce cateterul care are forma unui tub lung, foarte subțire și elastic. Uneori, cateterul poate atinge un nerv provocând o senzație dureroasă la nivelul piciorului. Apoi se extrage acul și se fixează cateterul cu leucoplast.
În cazul în care cateterul de analgezie epidurală a fost instalat în timpul travaliului, este suficientă injectarea dozei suplimentare pentru efectuarea operației cezariene. Doza cu concentrație mai mare de anestezic transformă analgezia în anestezie. Anestezia este necesară pentru a provoca senzația de ” amorțeală” de la mijloc în jos și confort în timpul operației cezariene. În cazul în care cateterul de analgezie epidurală nu a fost montat, este nevoie de un anumit timp pentru instalarea efectului.
Ce este rahianestezia?
Rahianestezia se efectuează în spațiul ce conține lichidul cefalorahidian, la nivelul coloanei vertebrale, de obicei în dreptul vertebrelor lombare. Procedura se efectuează cu un ac mult mai subțire în comparație cu cel folosit la analgezia sau anestezia epidurală, iar după injectarea anestezicului, efectul este imediat. Primele senzații resimțite sunt acelea de „căldură” și „amorțeală” în picioare. Spre deosebire de epidurală, rahianestezia anulează atât sensibilitatea, cât și motilitatea la nivelul membrelor inferioare (pacienta nu-și poate simți sau mișca picioarele).
Când se folosește anestezia generală?
Printre indicațiile pentru efectuarea anesteziei generale se numără imposibilitatea efectuării anesteziei epidurale sau rahianesteziei din anumite motive sau la solicitarea pacientei. Ea se folosește cel mai des în situații de urgență, cum ar fi: suferința fetală acută, sângerare maternă abundentă, eclampsie, prolabare de cordon ombilical.
În medicina modernă se practică cel mai des anestezia epidurală sau rahianestezia, deoarece comportă riscuri mai mici, atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Cum se efectuează operația cezariană?
Se face incizie transversală la nivelul abdomenului inferior (la cca 3-4 cm deasupra simfizei pubiene), mult mai rar incizia este mediană, verticală. Se pătrunde în cavitatea peritoneală unde, la nivelul segmentului inferior (în regiunea inferioară a uterului), se practică incizie transversală prin care se introduce mâna sub capul copilului (prezentație craniană) sau sub pelvisul copilului (prezentație pelviană), extrăgându-se capul/pelvisul, apoi în întregime fătul. Histerorafia (sutura inciziei uterine) se face de regulă cu un fir continuu, resorbabil, apoi se coase incizia abdominală în straturi anatomice; sutura tegumentului (pielii) se face în general intradermic, cu un singur fir.
Nivelul tehnicii în chirurgia modernă permite pacientelor care au născut prin operație cezariană să nască pe cale vaginală la următoarea naștere, în absența contraindicațiilor.
Concomitent cu operația cezariană se pot efectua și alte proceduri, precum sterilizarea chirurgicală („legarea” trompelor uterine), în scop contraceptiv. Sterilizarea chirurgicală se efectuează la cererea și cu acordul informat al pacientei, fiind în general definitivă și ireversibilă.
Complicații
Complicațiile din timpul operației cezariene sunt mai des întâlnite în cazul efectuării intervenției în urgență (neprogramat) și dacă se asociază alte afecțiuni. Astfel, se pot produce leziuni ale vezicii urinare, ale ureterelor, ale intestinului, se poate ajunge la extirparea uterului (histerectomie) sau chiar la deces. De asemenea, există posibilitatea necesitării transfuziei sangvine dacă pierderea de sânge este importantă.
Complicațiile mai frecvente care pot să apară după operația cezariană sunt:
- hemoragie
- infecție
- risc crescut de operație cezariană la sarcinile viitoare.
La femeile obeze sau cu probleme de sănătate, riscul de infecție a plăgii, precum și riscul tromboembolic, sunt mai mari decât la femeile cu greutate normală, sănătoase.
Pe termen lung, pacientele supuse operației cezariene au un risc mai mare de ruptură uterină, placenta praevia (placenta situată în apropierea sau acoperind colul uterin, cu risc de sângerare importantă) și/sau placenta cu aderență anormală (placenta invadează straturile uterului), complicații ce se pot întâlni în sarcinile ulterioare.
Durata spitalizării este, în medie, 3 zile (în absența complicațiilor). Recuperarea după operația cezariană poate dura de la 6 săptămâni până la câteva luni.
Recomandările la externare includ:
- duș zilnic, veți spăla inclusiv zona operată!
- repaus fizic și sexual 6 săptămâni
- igiena adecvată a sânilor
- regim dietetic până la reluarea tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze
- analgezice la nevoie
- control la 1-2 săptămâni (poate include extragerea firelor de sutură) și apoi la 6 săptămâni de la operația cezariană.
Dacă ai ales sau ai indicație de operație cezariană, programează-te la unul dintre medicii noștri ginecologi
Autor: Dr. Roxana Chirilă