PLANIFICARE FAMILIALĂ NATURALĂ
Autor: Dr. Roxana Chirilă Această metodă se referă la planificarea și prevenirea sarcinilor prin abstinența sexuală în timpul perioadei fertile a ciclului menstrual. Metodele de contracepție din cadrul planificării familiale naturale nu au efecte secundare sistemice, dar nu protejează împotriva infecțiilor genitale sau a bolilor cu transmitere sexuală. Pentru utilizarea corectă a metodelor de contracepție, femeia necesită instruire, aceste metode având o eficiență moderată. Metoda calendarului: Prin această metodă, femeia îți calculează perioada fertilă, aceasta fiind cuprinsă între prima și ultima zi fertilă. Este necesară monitorizarea a cel puțin 6 cicluri menstruale cu notarea duratei lor. Prima zi fertilă se calculează scăzând numărul 18 din lungimea celui mai scurt ciclu menstrual. Ultima zi fertilă se calculează prin scăderea numărului 11 din lungimea celui mai lung ciclu menstrual. Exemplu: Cuplul va evita contactul sexual neprotejat în perioada fertilă. Metoda temperaturii corporale bazale (TCB) Pentru utilizarea acestei metode este necesară procurarea unui termometru special, ce măsoară temperatura corporală bazală, gradat între 35 și 38 grade Celsius. Principiul metodei constă în termometrizarea zilnică, preferabil dimineața la aceeași oră, cu înregistrarea valorilor obținute într-un grafic. Linia de reper sau linia temperaturii se trasează pe grafic deasupra celei mai ridicate valori înregistrate în primele 10 zile ale ciclului menstrual. Faza infertilă începe în seara celei de-a 3-a zi consecutive în care temperatura se află deasupra liniei de reper. Din acest moment, femeia poate avea contact sexual neprotejat până la următoarea menstruație, fără a mai fi necesară măsurarea temperaturii corporale bazale. Metoda mucusului cervical Principiul metodei constă în observarea de către femeie a caracteristicilor mucusului cervical. Femeia trebuie să evite contactul sexual neprotejat la apariția oricărui mucus sau a senzației de umezeală. Ultima zi de apariție a mucusului clar, filant, marchează momentul cel mai fertil. După 3 zile de la acest moment începe perioada infertilă, în care femeia poate avea contact sexual neprotejat. Metoda simptotermică Această metodă reprezintă o combinație între metoda temperaturii corporale bazale și metoda mucusului cervical, cu mențiunea că se va lua în calcul cea mai lungă fază fertilă, atunci când determinările obținute prin cele două metode nu coincid. Vrei să afli mai multe despre această metodă contraceptivă? Autor: Dr. Roxana Chirilă
SCRISOARE CĂTRE ADOLESCENTE
Dragă Adolescentă, Este important să te gândești la sănătatea ta feminină chiar acum. Eu îți pot explica modul în care asistenţa medicală preventivă şi vizitele anuale îți pot asigura o stare de sănătate mai bună, atât în prezent, cât şi în viitor. Știu că anii de adolescență constituie un moment foarte confuz (am trecut și eu prin asta). Corpul tău se schimbă şi ai multe întrebări. Poate nu te simți confortabil să vorbești cu părinții tăi. Poate ei nu știu să îți vorbească deschis. Prietenii tăi s-ar putea să pară că știu totul. Fii sigură că o mare parte dintre ei doar vor să lase această impresie. Îți înțeleg fricile, preocupările, nesiguranța. Nu trebuie să te simți intimidată să mă întrebi despre absolut orice te preocupă. Voi răspunde sincer la toate întrebările tale şi îți voi da toate sfaturile de care ai nevoie. Discuțiile noastre vor fi confidenţiale. Deși eu nu le voi spune părinţilor tăi ceea ce vorbim, te voi încuraja să te simți confortabil atunci când vorbești cu părinţii tăi. S-ar putea să fii îngrijorată de faptul că vizita la ginecolog va implica o examinare dureroasă. Te asigur că, de cele mai multe ori, vizita ta va însemna doar o discuție despre sănătate şi despre problemele adolescenților. Simte-te liberă să mă întrebi orice! Aştept cu nerăbdare să te întâlnesc. Cu prietenie,Dr. Roxana Chirilă Vrei o consultație la dr. Roxana Chirilă?
RECOMANDĂRI PENTRU ADOLESCENTE
Prima consultație ginecologică pentru adolescente ar trebui să aibă loc începând de la vârsta de 11-12 ani. La CHI Medical, aceste vizite sunt de natură consultativă, informativă, cu examinări efectuate numai dacă este indicat. Medicii CHI Medical oferă aceste consultații într-o ambianță plăcută, intimă, confortabilă, în cadrul căreia adolescentele sunt libere să-și exprime îngrijorările cu privire la problemele pe care le au și primesc consilierea de care au nevoie. De ce în adolescență? În acest moment în viaţă, adolescentele au numeroase întrebări şi preocupări cu privire la modificările din corpul lor. Lipsa încrederii de sine şi a gândirii obiective lasă loc unor atitudini și comportamente neglijente şi riscante, ajungându-se ușor la o sarcină neprogramată. Chiar și părinţii bine informați, care mențin o legătură strânsă cu fiica lor, pot avea surpriza să constate că sfaturile lor nu au avut efectul dorit. În cazul în care nu se efectuează controlul ginecologic, implicaţiile pe termen lung nu sunt limitate doar la sarcina nedorită și la bolile cu transmitere sexuală, ci și la anumite comportamente vicioase, opţiuni personale de nutriţie dezechilibrată şi un stil de viaţă dezorganizat care pot crește riscul de osteoporoză, cancer și alte boli, mai târziu, în decursul vieţii. O relaţie confidenţială cu un medic profesionist poate oferi informaţii concrete, astfel încât adolescentele să facă cele mai bune alegeri pentru corpul și viaţa lor. Recomandările specialiștilor din întreaga lume Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie recomandă ca prima vizită la un medic ginecolog să aibă loc în intervalul de vârstă 13-15 ani. Vizita la medic ar trebui să fie repetată în fiecare an, indiferent dacă adolescenta este activă sexual sau nu. De fapt, este mult mai bine să consulte un ginecolog înainte de a începe activitatea sexuală. Centrul pentru Controlul Bolilor (Center for Disease Control – CDC) recomandă ca fetele cu vârste cuprinse între 11 şi 26 ani să efectueze vaccinul împotriva virusului Papilloma uman (HPV) care ajută la prevenirea celor mai multe cazuri de cancer cervical şi a verucilor genitale. Aceste recomandări au rolul de a creşte gradul conştientizarii în rândul adolescenţilor cu privire la sănătatea preventivă. O relație de încredere Stabilirea unei relaţii de încredere şi confortabile cu un medic ginecolog devreme în viața unei fete promovează o mai bună înţelegere şi conştientizare a dezvoltării ei. În acest fel, prevenirea, depistarea şi intervenţia precoce o ajută să aibă o viață normală, sănătoasă, în prezent, dar și în viitor.
HERPESUL GENITAL
Autor: Dr. Roxana Chirilă Herpesul genital este o infecție contagioasă transmisă, de obicei, prin contactul sexual vaginal cu o persoană infectată care are leziuni ulcerative, dar poate fi transmisă și prin contactul sexual oral sau anal. Poate fi transmisă și în cazul în care leziunile nu sunt vizibile. Cauze Această infecție este determinată de virusul Herpes Simplex tip 2 și Herpes Simplex tip 1, ultimul fiind responsabil de leziunile din jurul cavității bucale în timpul răcelilor. Incidența Herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală și apare mai frecvent la femei decât la bărbați. Simptomatologie Cele mai multe persoane cu herpes genital sunt asimptomatice sau prezintă simptome și semne minore cum ar fi:– pielea din jurul sau de pe organul genital se inflamează;– pielea poate fi caldă, dureroasă sau pruriginoasă (cu mâncărimi);– apar vezicule în jurul/pe organele genitale; aceste vezicule se sparg, formând o crustă, după care se vindecă. La prima infecție, semnele și simptomele care pot apărea sunt:– ganglioni măriți de volum;– febră;– dureri de cap;– usturimi la urinat;– dureri musculare. Prima apariție a herpesului se poate întinde pe o perioadă de mai multe săptămâni. După aceasta, virusul rămâne inactiv până când apar anumiți factori declanșatori care îl reactivează.Tipic, aparițiile ulterioare ale leziunilor sunt la câteva săptămâni sau luni după primul episod. În majoritatea cazurilor, acestea sunt mai puțin severe și mai scurte față de primul episod.Deși virusul rămâne cantonat în organismul uman pe o perioadă nedefinită, numărul episoadelor active are tendința să scadă după un număr de ani. Perioada de reapariție a leziunii herpetice variază de la o persoană la alta. În general, persoanele infectate au aproximativ 4 episoade pe an. Primul episod este, de obicei, cel mai dureros și necesită cea mai mare perioadă de timp pentru vindecare. Durerea și timpul de vindecare scad de la un episod la altul. Cei mai frecvenți factori declanșatori ai infecției cu virusul herpetic sunt:– stresul;– bolile;– intervențiile chirurgicale;– contactul sexual;– dieta;– menstruația. Diagnostic Diagnosticul de herpes genital se stabilește prin inspecția vizuală a zonei genitale, în cazul în care leziunea este tipică, sau prin prelevarea unei probe din leziune, în cazul în care este atipică.Infecția cu virusul Herpes Simplex este dificil de diagnosticat când nu există niciun fel de leziune.Este necesară examinarea colului uterin la femei și a uretrei la bărbați, pentru descoperirea unor eventuale leziuni interne. Analizele sangvine pentru depistarea virusurilor herpetice tip 1 și 2 pot fi de ajutor. Tratament Nu există niciun tratament care să elimine infecția cu virusul Herpes Simplex tip 2, deoarece, odată ce persoana este infectată, virusul rămâne în organism! Se pot recomanda medicamente antivirale, cu administrare orală sau locală, care pot grăbi vindecarea leziunilor. De asemenea, se pot administra analgetice care ameliorează disconfortul produs de leziuni.În cazul în care reactivările sunt frecvente, se recomandă medicamente antivirale, administrate pe perioade lungi de timp, pentru a încerca reprimarea reactivărilor. Herpesul genital la gravide și copii Herpesul genital poate fi transmis nou-născutului la nașterea pe cale vaginală, de la mama care are infecție activă. Episoadele de reactivare a herpesului genital în timpul sarcinii sunt asociate cu avorturi spontane, feti născuți morți, prematuritate. Infecția herpetică la nou-născut determină afectare cerebrală severă și orbire.Cu toate acestea, femeile cu herpes genital pot da naștere unor copii sănătoși. Profilaxie– evitarea contactului sexual cu o persoană cu herpes genital;– folosirea prezervativului în timpul contactului sexual;– limitarea numărului de parteneri sexuali;– urmarea unui tratament cu medicamente antivirale de către persoana cu herpes genital.Prin folosirea concomitentă a medicamentelor antivirale și a măsurilor enumerate mai sus, riscul de transmitere este scăzut, însă nu anulat! Persoanele care au herpes genital pot avea o activitate sexuală normală. De obicei, se recomandă folosirea prezervativului, însă există și situații când este indicat tratamentul antiviral zilnic pentru reducerea riscului de transmitere a infecției. Ai și tu aceste simptome? Autor: Dr. Roxana Chirilă
GONOREEA
Autor: Dr. Roxana Chirilă Gonoreea este o infecție răspândită, având o transmisibilitate foarte ridicată, afectând în principal zona genitală – penisul, vaginul sau anusul – dar putând afecta și gâtul. Cauze Infecția gonoreică este o infecție bacteriană cauzată de Neisseria Gonorrhoeae. Transmitere Agentul patogen se transmite cel mai des prin contactul sexual cu o persoană infectată. Probabilitatea de transmitere a infecției este mai mare dacă actul sexual are loc în timpul sau imediat după menstruație, dar există și riscul unei transmiteri în afara actului sexual. Fiindcă gonococul poate supraviețui o perioadă scurtă de timp (minute) și în condițiile de mediu exterior, este bine să se ia în considerare riscul infectării și prin contactul zonei genitale cu obiecte contaminate – de exemplu vibratoare sau jucării sexuale care nu au fost spălate în prealabil. Există și riscul transmiterii infecției la naștere, de la mamă la făt. Simptomatologie Din păcate, această infecție, pe cât este de periculoasă prin consecințe, pe atât este de lipsită de simptome. O persoană poate fi infectată, dar asimptomatică de-a lungul mai multor luni; de aceea i se mai spune și „infecția tăcută”. În cazul femeilor, această afecțiune poate rămâne fără simptome în mai mult de trei sferturi din cazuri. La femeie poate fi afectat vaginul, în faza inițială, apoi colul uterin, dar și anusul sau gâtul, în funcție de tipul de contact sexual avut cu persoana infectată. Simptomele sunt:– secreții vaginale purulente, de culoare gălbuie sau verzuie;– mâncărimi și arsuri;– dureri în abdomenul inferior;– mici sângerări anormale, de cele mai multe ori după contactul sexual;– dureri în timpul actului sexual. În cazul bărbaților, această afecțiune se manifestă prin:– durere sau senzație intensă de arsură la urinat;– secreții uretrale purulente, de culoare galben-verzuie, mai ales dimineața. În cazul în care infecția a fost transmisă prin sex oral sau anal, atât la bărbat, cât și la femeie, pot apare infecții ale gâtului sau anusului ce se manifestă prin inflamații ale acestor zone și uneori scurgeri anale. Evoluție, complicații Perioada de incubație a agentului patogen este cuprinsă între 1 și 14 zile, dar cele mai multe simptome apar în primele 3 – 4 zile de la infectare. Lăsată netratată, infecția este extrem de periculoasă, având de foarte multe ori ca rezultat infertilitatea. Uneori, infecția poate disemina (împrăștia) în sânge și afecta alte zone ale organismului. La bărbat are drept consecințe infecția epididimului (epididimita), abcesul uretral, îngustarea uretrei și infertilitate, prin deteriorarea epididimului. La femei infecția se propagă ascendent, zonele cel mai des și mai grav afectate fiind trompele uterine, având drept consecință infertilitatea în aproape 20% din cazuri. Gonococul deteriorează trompele uterine provocând obstrucții tubare, iar din această cauză probabilitatea apariției unei sarcini extrauterine crește extrem de mult. În cazul existenței unei sarcini, există riscul de infecție a lichidului amniotic. De asemenea, infecția poate fi transmisă fătului la naștere. În lipsa unui tratament prompt și eficace, copilul poate orbi. Diagnostic La bărbat, diagnosticul se stabilește pe baza unui examen la microscop a unei picături de secreție uretrală, iar rezultatul este imediat. Acuratețea acestui test rapid nu este 100%. De asemenea, se poate colecta o probă de urină pentru testarea gonococului, cu rezultat în câteva zile. La femei este nevoie de efectuarea unei culturi a secrețiilor vaginale sau cervicale (de la nivelul colului uterin), iar rezultatul este dat după 48 de ore. Tratament Tratamentul este simplu – antibiotice specifice pe cale orală sau injectabilă, dând rezultate foarte bune dacă infecția este depistată cât mai repede după momentul infectării și dacă este urmat tratamentul corespunzător în ceea ce privește doza și perioada. Tratamentul cere atenție specială în cazul femeilor care sunt însărcinate sau alăptează. Tratamentul trebuie urmat și de partener, chiar dacă nu există semne sigure de infectare. Pe perioada tratamentului, cea mai buna conduită este abstinența sexuală. Profilaxie Cel mai sigur mod de a preveni infectarea este folosirea prezervativului în timpul actului sexual, indiferent de tipul acestuia – oral, vaginal sau anal. Ai și tu aceste simptome? Autor: Dr. Roxana Chirilă
CHLAMYDIOZA
Autor: Dr. Roxana Chirilă Infecția cu Chlamydia Trachomatis este în „top”-ul Infecțiilor cu Transmitere Sexuală, fiind cea mai răspândită în rândul adulților activi sexual, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Dacă alte Infecții cu Transmitere Sexuală se manifestă într-un mod mai „gălăgios”, infecția cu Chlamydia Trachomatis este renumită prin faptul că este „tăcută”. Aproximativ 90% dintre femeile infectate și 70% dintre bărbații infectați nu vor avea niciun fel de simptome în cazul infecției prezente în organismul lor. De foarte multe ori, infecția cu Chlamydia Trachomatis face pereche cu infecția gonoreică. Cauze Chlamydioza este o infecție bacteriană (produsă de o bacterie – Chlamydia Trachomatis) care afectează atât zona pelvină, cât și alte zone cum ar fi gâtul sau ochii. Chlamydia Trachomatis este o bacterie intracelulară (trăiește doar în interiorul celulelor). Transmitere La adulți, Chlamydia Trachomatis se transmite exclusiv pe cale sexuală – sex oral, vaginal, anal.În cazul în care femeia gravidă este infectată, ea poate transmite infecția fătului în timpul nașterii. Simptome Infecția cu Chlamydia Trachomatis fiind „tăcută”, pot trece luni sau chiar ani de zile până la apariția unor simptome. La femei, infecția cu Chlamydia Trachomatis afectează vaginul și colul uterin, iar simptomele, atunci când apar, sunt reprezentate prin : secreții vaginale anormale, sângerări vaginale anormale, cel mai adesea după contactul sexual, dureri în zona abdomenului inferior (aproape de zona pubisului), înțepături sau arsuri în timpul urinatului. La bărbați, infecția cu Chlamydia Trachomatis se localizează la nivelul uretrei, provocând uretrita. Simptomele, atunci când apar, sunt reprezentate prin scurgeri purulente la nivelul penisului (mai ales dimineața), dureri sau arsuri în timpul urinării. Evoluție, complicații Chlamydia Trachomatis este o bacterie care se comportă ca un virus – nu se poate dezvolta și multiplica decât în interiorul celulelor corpului uman. Acest tip de dezvoltare se numește „parazitism celular”. Odată intrată în celulă, bacteria fie se înmulțește și invadează celelalte celule, fie intră într-o stare de latență (de așteptare). Perioada de incubație a agentului patogen Chlamydia Trachomatis este cuprinsă între o săptămână și o lună. La femei, infecția cu Chlamydia Trachomatis determină leziuni la nivelul vaginului (vaginita), al colului uterin (cervicita) și al mucoasei uterine (endometrita), iar la bărbați leziuni la nivelul uretrei (uretrita). În cazul în care infectarea se produce în urma unui contact sexual anal, apare afectarea rectului (rectita). În cazul în care infecția este „transportată” din zona genitală și afectează ochii, apare conjuctivita. Infecția cu Chlamydia Trachomatis determină o probabilitate foarte mare de apariție a unei sarcini extrauterine (sarcina ectopică) din cauza afectării trompelor uterine. La femeile gravide, în momentul nașterii se poate întâmpla ca fătul să fie infectat prin intermediul secrețiilor vaginale. Dar ceea ce este cel mai grav, atât la femei, cât și la bărbați, este că infecția netratată reprezintă o cauză de infertilitate (imposibilitatea de a face copii). Diagnostic Infecția cu Chlamydia Trachomatis poate fi pusă în evidență prin mai multe teste. Există metode de diagnosticare directă, prin analiza secrețiilor colectate din vagin, col uterin sau uretră și metode indirecte, prin determinarea existenței în sânge a anticorpilor anti-Chlamydia, ce sunt produși de organism pentru a se apăra împotriva infecției. Se poate recomanda și efectuarea unei colposcopii. Tratament Tratamentul infecției cu Chlamydia Trachomatis este foarte simplu, iar dacă infecția este descoperită devreme este și cât se poate de eficient. Pentru ca tratamentul să fie cu adevărat eficient este nevoie ca ambii parteneri să fie tratați în același timp, chiar dacă nu există simptomele infecției. Pe toată perioada tratamentului infecției cu Chlamydia Trachomatis este obligatorie abstinența sexuală, iar la sfârșitul tratamentului este obligatorie o nouă testare, chiar dacă simptomele au dispărut, pentru a se ști sigur dacă infecția a fost eliminată. Tratamentul trebuie să țină seama dacă femeia este însărcinată. Infecția cu Chlamydia Trachomatis nu creează imunitate după vindecare. Profilaxie – folosirea prezervativului în timpul contactului sexual– limitarea numărului de parteneri sexuali– controale ginecologice periodice– evitarea dușurilor vaginale. Vrei să știi dacă te-ai infectat? Autor: Dr. Roxana Chirilă
PERIOADA PRECONCEPȚIONALĂ
Autor: Dr. Roxana Chirilă Generalități Știm că vă doriți un copil sănătos. Probabil, vă întrebați: este bine să fie unul planificat? Categoric, da! Uitați de superstiţie! Uneori, planurile încep încă din copilărie, prin joaca cu păpușile sau cu frații mai mici, iar acest comportament arată că planificarea copilului constituie împlinirea unei dorințe. Un copil dorit este, fără îndoială, un copil așteptat și iubit! Cea mai bună pregătire pentru sarcină este un stil de viaţă sănătos, ce presupune: alimentaţie corectă, efectuarea activităților fizice, asigurarea unui confort psihic, controlul afecțiunilor cronice, eradicarea focarelor de infecţie și abandonarea unui mediu toxic de muncă. Acidul folic este unul dintre liderii în materie de prevenire a unor boli congenitale. Cu 2-3 luni înainte de concepție şi în primele 3 luni de sarcină trebuie să consumați produse ce conţin acid folic: verdețuri proaspete, varză, ridichi, morcovi, cartofi cu coajă, mazăre, fasole, produse din cereale integrale, seminţe şi nuci.Nu abuzați de preparate din ficat, pentru că acesta conţine prea multă vitamină A, care dăunează fătului. Femeile vegetariene, care au un aport bogat în proteine vegetale şi petrec suficient timp în aer liber, nu ar trebui să aibă rețineri în ceea ce privește concepția și sarcina.Cele mai frecvente focare infecțioase în familie se regăsesc la nivelul dinţilor, nazofaringelui, vaginului şi intestinelor materne. Profilactic și curativ, aplicați tratamentul stomatologic întregii familii. Persoanelor ce au afecțiuni cronice în regiunea nazofaringiană le recomandăm efectuarea procedurilor ce previn acutizarea lor. Incidenţa infecției cu stafilococ şi streptococ la nou-născuţi (de cele mai multe ori este incriminat mediul spitalicesc) ar putea fi redusă semnificativ, dacă familia nu ar fi, chiar ea, o sursă de infecţie. Sperma se maturizează în intervalul de 2,5 – 3 luni, deci în acest interval, dacă se dorește conceperea unui copil, nu se fac radiografii, în special la bărbați.Alcoolul afectează în mod negativ spermatogeneza, dăunătoare fiind atât concepția în stare de ebrietate, cât și consumul acestor produse cu 2-3 luni înainte. Femeilor alcoolul le este dăunător nu doar în perioada preconcepției, ci în general, deoarece toxinele rezultate se depun în corticala ovarelor în decursul vieții.Hainele prea strâmte (lenjerie, blugi), vizitele frecvente la saună sau muncă în spațiile cu aburi fierbinți pot afecta calitatea spermei. Nu degeaba, natura a plasat testiculele în scrot, în afara corpului, deoarece temperatura confortabilă pentru ele este 35 de grade.Programați-vă la medic în vederea obținerii recomandărilor specifice preconcepției. Medicii din clinicile de planificare familială se ocupă nu numai cu probleme legate de boli ereditare şi infertilitate, dar și de examinarea și îndrumarea unui cuplu “normal”. De cele mai multe ori sunt examinate cuplurile ce prezintă infecții cronice, cum ar fi infecția cu Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma etc. Infecțiile depistate vor fi tratate înaintea apariției sarcinii, astfel încât rezultatele testelor să fie în limite normale la momentul oportun, concepția; nu se va neglija nici perioada de recuperare. Examene de rutină Acesta este un examen medical complet, care se va efectua înaintea apariției sarcinii. Medicul va cere unele informaţii cu privire la starea dv. de sănătate şi a membrilor familiei, pentru a afla dacă cineva din familia dv. a suferit de anumite boli sau a efectuat anumite proceduri chirurgicale. Analizele de rutină trebuie să includă determinarea grupului sangvin și a Rh-ului, dacă acestea nu sunt cunoscute. După caz, poate fi necesară și determinarea lor la partener, pentru a dignostica o eventuală incompatibilitate de grup sangvin sau de Rh. Este bine ca viitoarea mamă să fi fost vaccinată împotriva rubeolei sau imunizată prin boală. Această boală poate provoca avortul spontan (pierderea copilului) sau dezvoltarea unor malformaţii congenitale la copii. Pentru a crea o imunitate, vaccinarea se realizează cu cel puţin trei luni înaintea concepţiei. Prevenirea infecţiilor Pisica poate transmite Toxoplasma gondii, iar dacă infestată este o femeie însărcinată, repercusiunile asupra produsului de concepție pot fi grave, conducând chiar la decesul copilului. Analizele care evidențiază toxoplasmoza sunt cele de sânge, făcute înainte sau în timpul sarcinii. Prezența anticorpilor de tip IgG, concomitent cu absența celor de tip IgM sugerează faptul că organismul a luat contact în trecut cu virusul sau parazitul, dezvoltând anticorpi protectori. Anticorpii protectori de tip IgG pot rezulta și în urma administrării unui vaccin specific. Alte surse de infecţie pot fi fructele și legumele nespălate, unele insecte (muşte) care au venit în contact cu fecalele pisicii.Feriți-vă şi de alte infecţii! Evitaţi contactul cu persoanele bolnave de gripă, hepatită, varicelă și rubeolă. Aceste boli pot provoca dezechilibre la începutul sarcinii. Tratament dentar Este de dorit ca tratamentele stomatologice să fie realizate în perioada preconcepției. În timpul sarcinii, nivelul de calciu în organismul mamei scade, fapt care se manifestă în primul rând la nivelul dinţilor.Este posibilă apariția cariilor dentare și a durerii, care vă vor deranja pe parcursul sarcinii. De amintit este faptul că femeilor gravide li se contraindică radiografiile, prin urmare, toate procedurile ce facilitează diagnosticul dentar ar trebui efectuate anterior. Rețineți, dinţii dv. vor fi sănătoşi dacă mâncaţi alimente bogate în calciu şi dacă urmaţi o igienă corespunzătoare a cavității bucale. Alimentație corectă Un regim alimentar echilibrat, înainte şi în timpul sarcinii, îmbunătăţeşte sănătatea mamei. Alimentația corectă este foarte importantă și pentru nutriția produsului de concepție. În scopul conceperii unui copil sănătos, femeia trebuie să mănânce cât mai variat. Consumând multe fructe şi legume, produse lactate, carne şi ouă, veți pune la dispoziţia organismului vitaminele şi proteinele necesare.De dorit este să limitați consumul de cafea, ciocolată, ceai tare şi să renunțați la produse ce conţin conservanţi. Nu se recomandă mai mult de 200 mg cafeină pe zi (2 cești de cafea). Atenție însă că și ciocolata conține cafeină, la fel și băuturile energizante! Atenție! Consumați acid folic (cu trei luni înainte şi în primele 3 luni de sarcină)! Lipsa acidului folic în organism la femeile gravide a avut un efect negativ asupra dezvoltării intrauterine a copilului şi a formării sistemului nervos. Acidul folic, o vitamină din grupul B, este singurul supliment alimentar necesar preconcepțional, dacă nu există deficiențe ale altor minerale sau vitamine.Acidul folic poate fi prescris de medicul de familie, chiar de la primele consultații. Cu toate
NAŞTEREA SPONTANĂ
Autor: Dr. Roxana Chirilă Nașterea reprezintă totalitatea fenomenelor care au ca rezultat final expulzia fătului și a anexelor sale din organismul matern. Nașterea la termen are loc după încheierea a 40 săptămâni de gestație (calculând de la prima zi a ultimei menstruații), cu variații între 37 și 42 săptămâni. Obstetricienii nu consideră nașterea doar perioada de expulzie a fătului, aceasta din urmă constituind doar una din cele 4 etape: 1. travaliul, în timpul căruia contracțiile uterine conduc la dilatarea colului (de la 2 cm la 10 cm)2. expulzia fătului3. delivrența sau expulzia placentei4. perioada de consolidare a hemostazei (primele ore după delivrență) De cele mai multe ori, nașterea este anunțată de contracții. Contracțiile uterine, regulate și dureroase (CUD), preced în mod normal scurtarea, ștergerea și dilatarea colului uterin. În timpul contracției, gravida simte că burta ei se întărește și devine mai globuloasă. Contracția durează câteva secunde, după care uterul se relaxează. Primele contracții pot trece neobservate, deoarece ele nu sunt dureroase. La debutul travaliului (nașterii), contracțiile devin mai intense și provoacă dureri de mijloc. După ce trece contracția, durerea dispare. La început, contracțiile sunt slabe și durează câteva secunde, intervalul între contracții este variabil, de 10-12 minute sau chiar mai mult. Treptat, contracțiile devin regulate, mai puternice, mai dureroase și apar la fiecare 3-5 minute. Câteodată, contracțiile pot să apară de la început la 5-6 minute, dar nu sunt foarte intense, intensitatea lor va crește progresiv. Uneori, contracțiile pot fi rare (la 20-30 minute), slabe și neregulate. Aceste contracții nu preced nașterea, ele sunt contractiile pregătitoare (pregătesc colul în vederea nașterii și formează segmentul inferior al uterului). Dacă aceste contracții nu vă obosesc, atunci puteți să așteptați acasă și să nu mergeți la spital, deoarece contracțiile pot să dispară. În același timp, dacă dv. sunteți îngrijorată și nu puteți controla frica, cel mai bine este să mergeți la un control. Altă posibilitate: debutul nașterii poate fi marcat de pierderea lichidului amniotic, în cantitate mare sau mică, acest eveniment se datorează ruperii sau fisurării membranelor amniotice (incidența este de 8-10%). În acest caz, nu trebuie să așteptați apariția contracțiilor și trebuie să mergeți la maternitate, unde medicul obstetrician va confirma sau infirma ruperea membranelor, va evalua starea copilului și va lua atitudinea terapeutică necesară. De obicei, lichidul amniotic este incolor, cu mici fulgi albi, care reprezintă vernixul fetal (un fel de grăsime care îl protejează). Mai rar, lichidul amniotic poate fi verzui sau ușor gălbui, ceea ce nu este normal. Această situație poate semnifica suferința fetală, iar în acest caz trebuie evaluată și supravegheată mai atent starea copilului. În majoritatea cazurilor, pierderea lichidului amniotic este în cantitate mare (cca 250-300 ml) și nu poate fi trecută cu vederea. Dacă la momentul ruperii membranelor amniotice dv. sunteti în poziție culcată, veți observa o pată mare și udă în pat, iar dacă stați în picioare veți simți cum se scurge lichidul amniotic pe picioare, formând o baltă pe podea. Uneori lichidul se scurge în cantități mici și este greu de diferențiat de secreția vaginală, mai abundentă în ultima lună de sarcină, uneori și mai apoasă. Pentru secreția vaginală este specifică o scurgere mai mare dimineața, dar în următoarele ore aceasta dispare. În cazul ruperii sau fisurării membranelor amniotice, lichidul amniotic se scurge tot timpul și constatați că tamponul sau chilotul este tot timpul umezit. De asemenea, pierderea de lichid amniotic poate semăna și cu emisia involuntară de urină, fenomen des întâlnit la gravide în trimestrul al III-lea. În cazul în care dv. nu sunteți sigură dacă pierdeți lichid amniotic, este bine să mergeți la medic pentru a afla. În unele farmacii sau magazine, găsiți absorbante pentru detecția pierderii de lichid amniotic, ușor de utilizat la domiciliu și având o acuratețe mare. Există semne indirecte care indică faptul că sarcina este la termen și pregatită pentru naștere. Ele sunt:– «lăsarea burții», datorită faptului că prezentația (craniul sau pelvisul fetal) se acomodează în micul bazin și destinde segmentul inferior al uterului; în acest caz, fundul uterului coboară și gravida simte o ușurare în respirație;– apariția durerilor în regiunea lombară și suprasimfizară (sub burtă), care pot avea caracter de contracții uterine;– eliminarea dopului gelatinos. Eliminarea dopului gelatinos nu semnifică începerea nașterii. Dopul gelatinos are aspectul unei secreții gelatinoase, de culoare gălbuie, cu mici fragmente de sânge. Nu trebuie sa intrați în panică sau să vă grăbiți să ajungeți la spital, deoarece dopul gelatinos poate fi eliminat cu 1-2 săptămâni înaintea nașterii, iar uneori poate fi eliminat după debutul nașterii. Trebuie să ajungeți urgent la spital în cazul în care pierdeți sânge pe cale vaginală, indiferent de cantitate! Aceasta poate duce la complicații grave și necesită supraveghere medicală riguroasă. Analgezia epidurală la naștere Utilizarea analgeziei (anesteziei) epidurale în timpul nașterii a devenit răspândită datorită confortului pe care îl asigură. Analgezia epidurală reduce sensibilitatea în partea de jos a corpului, astfel încât contracțiile sunt percepute mai puțin dureroase sau deloc dureroase. De obicei, gravida își poate mișca picioarele și poate merge, spre deosebire de rahianestezie, care se folosește în cazul operației cezariene, caz în care gravida nu își simte picioarele, neputând deci să le folosească. În cazul în care solicitați analgezia epidurală, obstetricianul și anestezistul trebuie să evalueze starea dv. și a copilului; de asemenea, dv. trebuie să le furnizați informații cu privire la alte anestezii pe care le-ați efectuat în trecut, dacă mai aveți alte nașteri, modul cum au decurs acestea, precum și alte detalii legate de starea dv. de sănătate și eventuale tratamente. Când se efectuează analgezia epidurală? Momentul în care se poate monta cateterul epidural este stabilit de către obstetrician, în funcție de dorința gravidei, starea ei și a copilului. În general, nu se insituie mai devreme de 4 cm dilatație. Cum se efectuează analgezia epidurală? Analgezia epidurală se efectuează în zona lombară, poziția pacientei este în șezut sau în decubit lateral (culcată pe o parte). Analgezia se face sub nivelul unde se termină măduva spinării. Înaintea efectuării analgeziei epidurale, vi se solicită să arcuiți mult spatele, ca și cum ați sta cocoșată; de
TRIMESTRELE DE SARCINĂ ŞI ANALIZE
Primul trimestru de sarcină Primul trimestru de sarcină reprezintă perioada de la concepţie până la sfârşitul celei de-a 13-a săptămâni de sarcină. Exact în acest interval, un ou fecundat se transformă în embrion, iar embrionul, la rândul său, devine făt.Chiar dacă perioada este scurtă, ea presupune o serie de modificări importante. În timpul primelor 13 săptămâni se formează toate organele vitale ale copilului, organismul mamei se obișnuiește treptat cu sarcina și funcționează în conformitate cu modificările apărute.S-a observat: copiii doriți vor fi și cei mai sănătoși. Prin urmare, o mamă care se preocupă din timp de viața și sănătatea viitorului copil are șanse mari să aibă o sarcină și o naștere ușoare.Această perioadă va impune un mod sănătos de viață. Mâncați numai alimente naturale, fără coloranţi şi aromatizanți, bogate în vitamine și oligoelemente, veți pregăti astfel organismul pentru sarcină! Din alimente, asiguraţi-vă aportul de acid folic în fiecare zi, această vitamină e primordială în primul trimestru de sarcină, deoarece poate evita apariția unor malformaţii congenitale!Pentru a preveni apariția disbacteriozei se pot lua preparate ce restabilesc microflora intestinală.Asiguraţi-vă asupra bunei funcționări a tuturor organelor secretoare! Consumați apă în cantități mai mari pentru a înlesni activitatea rinichilor; relaxați-vă sub duș la temperaturi potrivite! Evitaţi noxele și toxinele, în special fumatul! Deoarece primul trimestru are un impact semnificativ asupra sarcinii și dezvoltării copilului, este bine să vă abțineți de la stressul fizic și psihic și să vă asigurați un somn liniștit și relaxant. Somnul, în acest stadiu, este deosebit de util, pentru că, în timp ce dormiti, fluxul sangvin prin uter crește de 5 ori. Dacă nu vă este somn, atunci măcar stați întinsă în pat, atunci fluxul sangvin va crește de 2 ori, comparativ cu poziţia verticală.Sânii viitoarei mămici sunt mai mari şi sensibili. Acest aspect se datorează unei creşteri a nivelurilor de progesteron şi estrogen. Mamelonul devine mai închis la culoare, iar areola mamară se poate mări, astfel glandele sudoripare sunt mai vizibile. Astfel, sânii «se pregătesc» pentru a putea hrăni viitorul copil.Încercați să nu efectuați radiografii în această perioadă, în special la abdomen şi pelvis! Dacă examinarea radiografică este absolut necesară, aceasta se va face sub protecția unui șorț înfășurat în jurul abdomenului.Periculoase pentru mamă şi viitorul copil sunt bolile infecţioase; ar trebui prevenite afecțiunile respiratorii acute, rubeola etc. Luați toate măsurile de siguranță pentru a nu contracta boala de la cineva din familie, de la colegi sau de la persoanele din transportul public!Virusurile respiratorii și virusul rubeolic sunt cele mai periculoase afecțiuni din această grupă. Gripa poate afecta negativ sistemul cardiovascular, excretor, precum şi alte sisteme ale viitorului copil, uneori putând duce la malformații.Dacă femeia însărcinată este infectată cu virusul rubeolic, acesta se poate transmite și la făt, fapt care ar putea conduce la apariția malformațiilor la nivel cerebral, scheletal, cardiac, auditiv și ocular, chiar decesul intrauterin al fătului. Prin urmare, consultațiile și analizele sunt obligatorii.Încercați să duceți o viață sănătoasă, faceți cât mai multe plimbări în aer liber! Soluţionati dieta zilnică, încercând să consumați alimente ce au mai puține calorii! În primul trimestru puteți lua în greutate până la 2 kg, deși multe femei, datorită transformărilor suferite, își pierd apetitul în acest stadiu și iau în greutate mai puțin.Modificările ar putea să vă bucure sau nu, însă sfatul specialiștilor este să zâmbiți mai des și să vă bucurați de aceste momente, care sunt primii pași către maternitate. Cel de-al doilea trimestru de sarcină Această perioadă este relativ calmă, viitoarea mamă se simte bine, însă apare creșterea apetitului. În timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină se dezvoltă activ toate organele şi sistemele copilului. Dispare disgravidia (greața și vărsăturile), care a fost chinuitoare în primul trimestru, precum și oboseala. Exact în această perioadă, femeia își dă seama că în curând va deveni mamă, având ocazia de a se bucura de noile senzații. Greutatea corporală nu o împiedică pe viitoarea mămică să se deplaseze cu ușurință; cel mai important aspect este instalarea contactului și a comunicării între mamă şi copil. Deci, ce vă pregatesc lunile a patra, a cincea şi a şasea de sarcină? A patra lunăÎn acest moment fătul începe să crească rapid în urma dezvoltării accelerate a organelor abdominale şi a scheletului. Dacă doriți, în acest moment se poate afla sexul viitorului copil. La sfârșitul lunii a patra, rinichii abia formați încep să elimine urină, participând la metabolismul din organism. Totuși, deocamdată, cea mai importantă funcție excretorie aparţine placentei. De asemenea, încep să funcţioneze organele digestive: intestinele (ele primesc un conținut din bila care se numește meconiu), stomacul, vezica biliară. În această perioadă se formează cortexul, celulele nervoase se divid continuu și apar șanțurile interlobulare. În a 16-a săptămână de sarcină intră în funcțiune glanda hipofiză, interacționând cu alte sisteme și organe. Deocamdată, sistemul respirator nu este complet format. A cincea lună În a cincea lună, mama poate simţi mișcările fătului, în doar o jumătate de oră fătul poate efectua de la 20 la 50 de mișcări, fapt ce depinde de fusul orar și sănătatea femeii. În acest moment, copilul este acoperit de vernix care protejează pielea delicată şi subţire, creând și imunitatea tegumentară. De altfel, menţionăm că în această etapă relaţia dintre mamă şi copil nu se limitează numai la metabolism. Copilul răspunde la evenimentele ce au loc în jurul lui prin mișcări. Schimbările nu se limitează doar la periodicitatea mișcărilor, dar și la frecvenţa ritmului cardiac şi a ritmului de respiraţie. De aceea, sunt indicate cursurile în care femeile însărcinate învață diferite tehnici de respirație, care permit oxigenarea maximă a organismului. Deci, nu vă mirați, copilul a început să comunice cu dv. în limbajul mișcărilor, exprimând bucurie, anxietate, plăcere, precum şi semnalizând starea sa de spirit. Acum copilul este capabil să perceapă starea dv. Furia, frica, tristețea, iritabilitatea, sunt instantaneu transmise la făt. Deci, gândiţi-vă la sănătatea copilului dumneavoastră acum: pentru a cultiva emoţiile pozitive, gândurile rele trebuie alungate! A șasea lună Când copilul nu doarme (somnul în această perioadă e de aproximativ 16-20 de ore), acesta e activ în mişcare. Experţii au studiat timpul
METODE DE DIAGNOSTIC GENETIC PRENATAL
Testele de screening reprezintă teste neinvazive care au scopul de a detecta gravidele cu risc crescut pentru a avea un copil afectat de o boala genetică. Testele de diagnostic constituie o metodă precisă de a identifica o boală genetică. Testele de screening selectează sarcinile cu risc crescut, sarcini care ulterior vor necesita teste de diagnostic pentru precizie. Pentru testele de screening, rezultatul pozitiv denotă un risc mare pentru afecțiunea căreia îi este destinat (boli cromozomiale sau defecte de tub neural) Un rezultat negativ semnifică un risc mic pentru boli cromozomiale sau defecte de tub neural. Așadar, un rezultat pozitiv al unui test de screening nu implică obligatoriu și un diagnostic pozitiv, însă necesită investigații suplimentare pentru stabilirea cât mai exactă a diagnosticului. Teste de screening serologic 1. teste efectuate în primul trimestru de sarcină (11 săptămâni – 13 săptămâni + 6 zile). Bitestul Constă în determinarea din sângele matern a concentrației a doi markeri serologici, aceasta fiind modificată în sarcinile cu feți afectați, comparativ cu sarcinile cu feți normali. Acești markeri sunt produși placentari: betaHCG și PAPP-A. Valorile înregistrate se corelează cu anumiți parametri ecografici. 2. screeningul de trimestrul al II-lea (16-18 săptămâni). Triplu testul Măsoară concentrația a trei markeri din sângele matern, care, coroborați cu alți parametri (greutate, vârstă gestațională, diabet zaharat, fumat etc), duc la estimarea unui risc. De menționat că testul de screening de trimestrul al II-lea estimează și riscul de defecte de tub neural. Atenție! Un rezultat negativ al testelor de screening nu exclude posibilitatea de a avea un copil afectat de sindrom Down! Ca orice test de screening, poate să dea rezultate fals pozitive sau fals negative. 3. testul integrat Se realizează prin evaluarea markerilor de trimestrul I și II, făcându-se o mai bună estimare a riscului, acuratețea fiind de 85%, cu scăderea procentului de rezultate fals pozitive. Pentru feții afectați sunt semnalate următoarele modificări: Există factori care interferă cu testele de screening: 4. ADN fetal în sângele matern, cunoscut sub numele de test prenatal neinvaziv (NIPT), se poate face începând cu 10 săptămâni de sarcină și poate detecta cu acuratețe mare:– anomaliile genetice cunoscute sub numele de aneuploidii autozomale, precum sindromul Down, sindromul Edwards, sindromul Patau)– anomaliile genetice numite microdeleții (sindromul Cri-du-chat, sindromul Prader-Willi, sindromul Angelman, sindromul DiGeorge)– anomaliile cromozomilor sexuali (sindromul Turner, sindromul Klinefelter, trisomia X)– Rh-ului fetal (pentru gravidele Rh-negative, cu partener conceptual Rh-pozitiv)– sexul fetal, util în special în cazurile de anomalii genetice X-linkate. Inițial, indicațiile NIPT erau mai restrânse: În prezent, NIPT este recomandat tuturor gravidelor, datorită acurateței înalte, în special în detecția sindromului Down (sensibilitate și specificitate peste 99%). Amniocenteza Reprezintă un test invaziv de prelevare a unei cantități de lichid amniotic din jurul fătului; ulterior sunt examinate celulele fetale prezente în lichidul amniotic. Este bine de știut că celulele fetale din lichidul amniotic au același număr de cromozomi ca și celulele de la nivelul fătului. Manevra se realizează sub monitorizare ecografică și implică aspirarea lichidului cu ajutorul unui ac de puncție care străbate abdomenul până la nivelul uterului. Lichidul amniotic prelevat este refăcut în câteva ore! Procedura durează câteva minute (5-10 minute), iar la sfârșitul ei se verifică bătăile inimii fătului. În general, amniocenteza se efectuează între 15 și 20 săptămâni de gestație. Pentru testarea anumitor infecții (exemplu: CMV, Toxoplasma), amniocenteza are indicație indiferent de vârsta gestațională. Rezultatele sunt gata în 2-3 săptămâni dacă se analizează cariotipul fetal (analiza tuturor cromozomilor) sau în 2-3 zile dacă se efectuează testul rapid. Acesta din urmă nu analizează toți cromozomii, ci doar o parte din ei, putând detecta cu o acuratețe destul de mare (99%) anomalii cromozomiale precum sindromul Down. Riscul de avort după amniocenteză este mai mic de 1%. În general, pentru efectuarea amniocentezei nu este necesară spitalizarea, pacienta rămânând sub supraveghere maximum 1-2 ore după puncție. Pentru mama cu Rh negativ cu anticorpi antiD absenți se efectuează vaccinare antiD după amniocenteză. Durerile de la locul puncției cedează de obicei la analgetice. Dacă după amniocenteză pacienta prezintă unul sau mai multe din următoarele simptome: dureri importante, sângerare vaginală, pierdere de lichid amniotic, febră, aceasta trebuie să se prezinte cât mai repede la spital. Pentru obținerea cariotipului fetal este necesară cultura celulelor din lichidul amniotic, fapt care duce la obținerea rezultatelor într-un timp de 2-3 săptămâni. Rezultate preliminare pentru trisomiile 13, 18, 21 sunt disponibile în 72 ore dacă se efectuează și un test „rapid” (FISH sau QF-PCR), teste care nu necesită culturi celulare. În cazul unui rezultat anormal, medicul vă va furniza informații despre manifestările afecțiunii diagnosticate la copil și despre modul în care aceste modificări afectează copilul. De asemenea, această consiliere genetică are loc înainte ca dv. să luați o decizie. De reținut este faptul că testele prenatale sunt o opțiune a fiecărei familii și de aceea, dacă nu doriți să efectuați un test de diagnostic prenatal, dorința dv. va fi respectată de către medic! Biopsia de vilozități coriale La fel ca și amniocenteza, este un test prenatal invaziv. La fel ca și amniocenteza, presupune puncția cu ajutorul unui ac, însă de această dată țesutul prelevat este de la nivelul placentei, iar avantajul este că se poate face mai devreme decât amniocenteza, de la 11 săptămâni de sarcină. Se analizează materialul genetic al fătului, rezultatul final indicând un cariotip normal sau anormal, cu precizarea afecțiunii cromozomiale identificate. Diagnosticul precoce facilitează opțiunile terapeutice ale cuplului. Timpul până la aflarea rezultatului este același ca și în cazul efectuării amniocentezei: 2-3 săptămâni pentru cariotip și 2-3 zile pentru testul rapid, cu identificarea anomaliilor precum sindromul Down. Toate recomandările după procedură sunt aceleași ca pentru amniocenteză. Indicațiile diagnosticului citogenetic prenatal: Vrei tot ce e mai bun pentru bebelușul tău? Asigură-te că este bine. Autor: Dr. Roxana Chirilă
