Testul Babeș-Papanicolaou: Ghid Complet pentru interpretarea facilă de care ai nevoie
Autor: Dr. Roxana Chirilă Ghid Screening Cervical Testul Babeș-Papanicolaou și Screening-ul HPV Context actual Testul Babeș-Papanicolaou, adesea numit simplu testul Pap, actualmente reprezintă un test de triaj pentru femeile cu un test HPV high-risk pozitiv. Până în anul 2024, în România, testul Pap a constituit o metodă importantă de screening pentru sănătatea femeilor. Începând cu anul 2024, ghidurile de screening din țara noastră au suferit un update important, testul Pap fiind înlocuit cu testul HPV, aliniind astfel România la țările dezvoltate care utilizează testarea HPV ca screening primar de peste 5 ani. De ce această schimbare? Studiile efectuate pe milioane de femei au arătat ca testarea HPV este superioară testului Pap în detecția leziunilor precanceroase. O singură categorie de vârstă beneficiază în continuare de screening prin testare Pap, în România: femeile între 21 și 24 ani. Testele de screening joacă un rol crucial în detectarea precoce a modificărilor celulare la nivelul colului uterin, care pot duce la cancer, în timp. Ce este testul Babeș-Papanicolau? Testul Babeș-Papanicolau este o analiză citologică, adică o examinare a celulelor prelevate de la nivelul colului uterin. Scopul principal este de a identifica celulele anormale care ar putea indica prezența unor leziuni precanceroase sau canceroase. Cum se realizează testul? Procedura este simplă și rapidă: Recoltarea: Medicul ginecolog introduce un instrument numit specul în vagin pentru a vizualiza colul uterin. Apoi, cu o periuță sau o spatulă specială, se recoltează delicat celule de la suprafața colului și din canalul cervical. Analiza: Proba recoltată este trimisă la un laborator de citologie, unde este examinată la microscop de către un specialist. Care este cauza apariției acestor celule anormale? Cauza modificărilor celulare de la nivelul colului uterin este infecția cu HPV (Human Papilloma Virus), un virus comun, transmis de obicei prin contact sexual. Există peste 200 de tulpini de HPV, dintre care unele sunt considerate „cu risc crescut” pentru cancerul de col uterin. Aceste tulpini pot infecta celulele colului uterin, determinând modificări anormale. În timp, aceste modificări pot evolua spre leziuni precanceroase și, în final, spre cancer. Interpretarea rezultatelor Rezultatele testului Pap sunt clasificate în funcție de prezența și tipul celulelor anormale: Negativ pentru leziuni intraepiteliale sau maligne: Înseamnă că nu au fost identificate celule anormale. Anormal: Indică prezența unor modificări celulare care necesită investigații suplimentare. Tipuri de rezultat anormal: ASC-US (Celule scuamoase atipice de semnificație nedeterminată): Presupune existența unor celule care prezintă modificări minore, dar nu se poate stabili cu certitudine dacă sunt precanceroase. Modificările sunt de obicei diseminate, adică celulele anormale sunt împrăștiate printre celulele normale. Necesită monitorizare sau testare HPV pentru a exclude leziuni mai grave. ASC-H (Celule scuamoase atipice, fără a se putea exclude o leziune de grad înalt): Acest tip de rezultat presupune existența unor celule cu modificări mai pronunțate, cu un grad mai mare de asemănare cu modificările celulelor precanceroase. El indică un risc mai ridicat de leziuni severe și necesită colposcopie pentru evaluare precisă. LSIL (Leziune scuamoasă intraepitelială de grad scăzut): Indică modificări celulare ușoare, iar, spre deosebire de ASC-US, în cazul LSIL modificările sunt mai extinse și încep să afecteze arhitectura țesutului. Majoritatea LSIL se remit spontan, dar necesită monitorizare regulată pentru a preveni progresia. HSIL (Leziune scuamoasă intraepitelială de grad înalt): Indică anomalii celulare semnificative, cu afectarea mai întinsă și modificare semnificativă a arhitecturii țesutului normal al colului uterin, cu risc crescut de a evolua spre cancer. Necesită colposcopie și, adesea, tratament pentru a îndepărta celulele anormale. Carcinom scuamos: Indică prezența cancerului de col uterin. Este stadiul final al evoluției leziunilor netratate și necesită tratament complex, multidisciplinar. Anomaliile celulelor epiteliale glandulare: De orice tip sunt mult mai rare și impun investigații suplimentare, precum colposcopia sau curetajul uterin în scop biopsic. Acest tip de anomalii se asociază frecvent cu cancerul glandular al colului uterin (adenocarcinom) și, uneori, cu cancerul endometrial. Importanța testării regulate este indubitabilă. Prin detectarea precoce a leziunilor încă din primele stadii, se pot lua măsuri preventive și se poate evita dezvoltarea cancerului. Ia atitudine și fă-ți screeningul! Dacă ai între 21 și 24 ani – programează-te la testul Papanicolaou! Dacă ai între 25 si 65 ani – programează-te la un test HPV high-risk! Contact Telefon: +40 747.781.681 Email: contact@chimedical.ro Adresă: Strada Ocolului, nr. 28 Website: https://chimedical.ro/ Notă: Acest ghid este informativ și nu înlocuiește sfatul medical profesional. Consultă întotdeauna medicul pentru recomandări personalizate. Material redactat de dr. Teodora Grecu și dr. Roxana Chirilă Autor: Dr. Roxana Chirilă
CERVICITA ȘI AȘA-NUMITA „RANĂ PE COL” – CE ÎNSEAMNĂ DE FAPT?
Autor: Dr. Roxana Chirilă Având în vedere standardele actuale de diagnostic și frecvența tot mai mare a infecțiilor persistente cu HPV, recomandăm ca orice suspiciune cervicală detectată clinic sau citologic să fie evaluată într-un centru specializat în colposcopie și patologie cervicală. O evaluare aprofundată și second opinion, într-un cadru multidisciplinar, ajută la evitarea unor intervenții inutile și garantează o conduită medicală corectă și cât mai conservatoare! Termenul „rană pe col” nu este un diagnostic medical propriu-zis, ci o formulare populară, ușor de înțeles, folosită frecvent de medicii ginecologi pentru a descrie o modificare vizibilă a colului uterin. Este o etichetă cu valoare orientativă, dar care nu desemnează o boală clar definită. În realitate, ceea ce pacientele numesc „rană” este de cele mai multe ori o inflamație (cervicită), o zonă mai roșie, o secreție anormală sau o sângerare la atingere, descoperite întâmplător sau investigate în urma unor simptome. Această „impresie de rană” este frecvent identificată în timpul unui consult ginecologic de rutină, chiar și în lipsa unor plângeri specifice, precum în cazurile de control pentru alte motive (tulburări menstruale, suspiciune de sarcină sau dureri pelvine). Pentru medic, o astfel de constatare presupune o suspiciune clinică care necesită clarificare prin investigații suplimentare. Deși expresia „rană pe col” este convenabilă în comunicarea cu pacienta, pentru că e cunoscută și emoțional eficientă în motivarea pentru investigații, aceasta poate avea un impact psihologic nedorit. Unele femei pot interpreta greșit termenul, asociindu-l cu boli grave, infidelitate sau infertilitate, ceea ce le determină să caute frenetic informații online și să dezvolte anxietate. Ce poate însemna, de fapt, această „rană”? De cele mai multe ori, este vorba de o inflamație trecătoare a colului uterin (cervicită), care poate fi cauzată de: În alte cazuri, mai rare, ceea ce pare o simplă inflamație poate ascunde leziuni precanceroase sau canceroase, motiv pentru care este esențială o evaluare completă. Ce investigații sunt necesare? Primul pas este identificarea unei eventuale infecții locale. Astfel, se recomandă: Dacă simptomatologia persistă sau aspectul colului rămâne suspect, se recomandă investigații suplimentare, în următoarea ordine, conform celor mai recente recomandări: Această abordare integrată și adaptată standardelor moderne permite diferențierea între inflamații benigne și leziuni cu potențial evolutiv, asigurând diagnostic corect și tratament eficient. În Clinica CHI MEDICAL, abordăm fiecare caz cu rigoare științifică, echilibru clinic și profundă responsabilitate față de femeile care ne aleg. Ne fundamentăm activitatea pe trei piloni esențiali: Excelență, prin diagnostic avansat și conduită medicală actualizată la cele mai noi ghiduri internaționale;Empatie, printr-o relație autentică medic-pacient, fără grabă, fără superficialitate, cu deschidere și respect;Educație, prin sprijin constant în înțelegerea propriei sănătăți și asumarea deciziilor informate. Suntem un Centru de Excelență în Patologia Colului Uterin, specializat în evaluarea completă a pacientelor cu cervicită recurentă, infecție HPV persistentă sau suspiciuni de tip „rană pe col”. Dispunem de colposcopie digitală avansată, testare moleculară HPV, citologie în mediu lichid, biopsie țintită și expertiză multidisciplinară pentru cazuri complexe. Recomandarea noastră: oricare ar fi contextul în care ați primit eticheta de „rană pe col”, nu amânați. Cereți o evaluare completă și un second opinion calificat. În foarte multe cazuri, veți primi doar confirmarea că totul este în regulă dar cu certitudine, veți ști. Autor: Dr. Roxana Chirilă
INFECȚIA CU PARVOVIRUS B19 ÎN SARCINĂ, DIAGNOSTIC, URMĂRIRE ȘI TRATAMENT
Autor: Dr. Laura Dumitrași Parvovirusul B19 este un virus ADN din familia Parvoviridae, responsabil de eritemul infecțios, una dintre bolile copilăriei. Infecția apare mai frecvent iarna sau primăvara, în special în colectivități (creșe, grădinițe, școli primare) și se transmite pe cale respiratorie.În sarcină, infecția maternă poate avea consecințe importante asupra fătului, în special în al doilea trimestru.Virusul afectează în principal globulele roșii (hematiile), dar și trombocitele și alte celule, cum ar fi cele miocardice, endoteliale și placentare. Deși nu determină malformații congenitale, indiferent de momentul infecției, poate provoca anemie fetală severă, care afectează dezvoltarea creierului prin leziuni hipoxice sau hemoragice.Gravidele cu risc crescut sunt cele care:au copii care frecventează colectivități;lucrează cu copii (profesoare, educatoare, personal medical). Cum detectăm infecția?În primul rând avem o suspiciune clinică care constă în:Contactul cu persoane infectate . Parvovirus B19 are o perioadă de incubație de 4-14 zile iar copiii sunt contagioși înainte și dupa debutul simptomelor (în total 2- 3 săptămâni)Simptome materne ușoare care imită o viroză (dureri articulare cu sau fără erupții cutanate, febră ușoară)Deseori, infecția maternă este asimptomatică, în 50% din cazuri și este descoperită după o ecografie de rutină care evidențiază semne de afectare fetală. Dacă avem o suspiciune clinică, se indică teste de laborator specifice:Serologie ( dozare anticorpi de tip IgG și IgM ):IgM pozitiv + IgG negativ sau pozitiv → infecție acută sau recentă (în ultimele 2-4 luni);IgG pozitiv + IgM negativ → imunitate dobândită, infecție veche;Ambele negative → gravidă susceptibilă, fără infecție care necesită urmărire a IgM pentru următoarele 2 luni și repetare la interval de 2 săptămâni. PCR pentru parvovirus B19 ADN în sângele matern:Confirmă viremia activă și poate fi util pentru datarea infecției.Transmiterea verticală ( de la mamă la făt) apare în aproximativ 25% din cazuri între 15 și 20 săptămâni de sarcină și 15% din cazuri înainte de 15 săptămâni.Urmărirea sarcinii în caz de infecție maternă confirmatăFătul este mult mai predispus infecției în trimestrele 2 si 3 de sarcină, începând cu 15 săptămâni. O gravidă confirmată cu infecție (serologie pozitivă) va necesita evaluări ecografice frecvente pentru a descoperi la timp semnele de afectare fetală. Nu există tratament medicamentos sau antiviral specific în caz de infecție sau contact cu o persoană confimată, așadar urmărirea serologică si ecografică sunt singurele metode prin care se asigură tratament la timp.Se indică ecografie detaliată la fiecare 1-2 săptămâni timp de 8-12 săptămâni după confirmarea infecției materne.Semne ecografice specifice infecției fetale, semne de anemie fetalăSe urmăresc semnele de anemie fetală și fluxul de sânge prin arterele cerebrale medii, o viteză crescută, PSV ACM (peak systolic velocity arteră cerebrală medie) peste 1,5 MoM indică anemie fetală și impune tratament intrauterin prin tranfuzie fetalăAnemia fetală poate fi descoperită în formă severă cu cardiomegalie și afectarea funcției cardiace, hidrops fetal cu acumulare de lichid în cavități și țesuturi, efuziune pericardiacă, ascită, edem cutanat care necesită transfuzie fetală de urgențăÎn cazuri rare, pot sa apară avort spontan sau moarte intrauterină dacă infecția nu este descoperită la timpÎn cazul suspiciunii de anemie fetală se practică amniocenteză cu testare PCR Parvovirus B19 și cordocenteză pentru măsurarea hemoglobinei fetale și la nevoie, transfuzie intrauterină. În cele mai multe cazuri, este suficientă o singura transfuzie intrauterină.Cum se poate preveni infecția cu Parvovirus B19În primul rând nu există vaccin:Gravidele cu risc crescut (cadre diactice personal medical , mame cu copii mici) trebuie să aplice măsuri de igienă riguroase (spalat frecvent pe mâini, purtarea măștii în contact cu persoane posibil infectate)La gravidele cu risc profesional, poate fi utilă determinarea statusului imunologic (IgG/IgM Parvovirus B19) înainte de sarcină.În concluzie, infecția cu parvovirus B19 în sarcină este frecvent subdiagnosticată, dar poate avea complicații severe, mai ales în prima jumătate a sarcinii. Diagnosticul se bazează pe serologie , iar monitorizarea fetală ecografică este esențială. Tratamentul vizează doar complicațiile fetale, prin transfuzii intrauterine. Autor: Dr. Laura Dumitrași
SARCINA ȘI OBEZITATEA
Autor: Dr. Laura Dumitrași Sarcina aduce multiple schimbări în corpul unei femei, în special când vine vorba de kilograme în plus. Calcularea IMC (indicele de masă corporală) reprezintă un instrument simplu de măsurare a greutății normale pentru înălțimea fiecărei gravide. Măsurarea greutății și înălțimii fac parte din rutina primei vizite prenatale și ne ajută să stabilim câte kilograme se pot acumula până la naștere, cu riscuri minime pentru mamă și copil. Un IMC considerat sănătos este între 18,5 și 24,9. Depășirea IMC-ului de 25 crește probabilitatea unei complicații. Vorbim de o gravidă supraponderală dacă IMC-ul ei este între 25 și 29,9, respectiv obeză dacă IMC-ul calculat este mai mare de 30. Ce riscuri aduce un IMC ridicat în timpul sarcinii? Majoritatea gravidelor cu IMC ridicat au o sarcină fără probleme și nasc copii sănătoși, dar sarcina poate decurge cu probleme cu cât IMC-ul este mai mare. Riscuri pentru mamă: Riscuri pentru copil: Cum pot fi reduse riscurile pentru mamă și copil? Alimentație sănătoasă – dacă sunteți gravidă iar IMC-ul d-voastră depășește 30, nu încercați să scădeți în greutate prin dietă în timpul sarcinii, întrucât nu va reduce riscul de complicații. Încercați în schimb să faceți schimbări sănătoase în dietă, acest lucru nefiind dăunător și veți menține o greutate stabilă, fără kilograme în plus sau minus. Este importantă suplimentarea cu acid folic în doză mai mare decât cea obișnuită, mai mult decât se regăsește în vitaminele prenatale. Acidul folic în doza de 5 mg pe zi trebuie început înainte să rămâneți gravidă și continuat până la 13 săptămâni pentru a reduce riscul de defecte de tub neural. De evitat vitaminele prenatale, mai ales dacă aveți o alimentație diversificată, fără grețuri și vărsături puternice. Se recomandă în schimb suplimentarea cu fier, vitamina D, omega 3 în funcție de necesități. Cât mai multă mișcare – activitate fizică susținută de tip înot, mers pe jos, yoga, pilates sau aerobic ușor pentru gravidele cu antrenament, maximum 30 minute pe zi. Monitorizarea tensiunii arteriale – pentru a diagnostica devreme preeclampsia și a trata corespunzător. Prevenirea trombozelor – prin tratament anticoagulant conform recomandărilor medicului curant care va evalua riscul trombotic în fiecare trimestru de sarcină și continuat după naștere. Planificarea unei sarcini – recomandată după pierderea în greutate pentru a crește șansele obținerii unei sarcini fără probleme și a reduce riscurile de hipertensiune și diabet. Surse: https://www.nhs.uk/pregnancy/related-conditions/existing-health-conditions/overweight/ https://www.rcog.org.uk/for-the-public/browse-our-patient-information/being-overweight-in-pregnancy-and-after-birth/ Autor: Dr. Laura Dumitrași
DISGRAVIDIA
Autor: Dr. Laura Dumitrași Foarte multe gravide se confruntă cu greață cu sau fără vărsături în sarcină, denumite și disgravidie ușoară sau “grețuri matinale”. Simptomele apar în jur de 4-6 săptămâni de sarcină și ating apogeul între 9 și 13 săptămâni. Cauza disgravidiei este puțin cunoscută, întrucât nu toate gravidele au aceste simptome, însă modificarea profilului hormonal reprezintă una dintre cauze, precum și factorii genetici. Hiperemeza gravidei (HG) este termenul medical pentru greață severă și vărsături pe durata sarcinii, fiind forma severă a disgravidiei sau ca termen popular de “sarcină toxică”. Aproximativ 8 din 10 gravide au disgravidie ce nu se manifestă doar dimineața. Majoritatea simte o îmbunătățire după 12 săptămâni până în 20 săptămâni. Ce înseamnă HG? HG apare la aproximativ 3 gravide din 100, necesitând spitalizare și tratament medicamentos oral sau intravenos. Studiile au arătat că HG are un impact negativ mai mare asupra mamei și fatului. Cel mai mare risc apare la pacientele cu scădere ponderală semnificativă, simptome severe sau stagnare în greutate timp de 2 trimestre consecutiv. O scădere în greutate a mamei cu mai mult de 15% are un impact negativ asupra fătului prin deficit de vitamine, micronutrienți și electroliți într-o perioadă importantă a dezvoltării embrionare. Complicațiile neurologice materne prin deficit de tiamina (vitamina B1) se prezintă foarte rar cu simptomele clasice de tulburări de vedere, confuzie și slăbiciune musculară, însă în forma severă apare afectare cerebrala – encefalopatie Wernicke. O provocare a tratamentului HG o reprezintă evaluarea riscului de complicații fetale asociate tratamentului antiemetic pe termen lung și a complicațiilor materne. Complicații fetale posibile în cazul HG: Știați că? Ai nevoie de suport! Disgravidia în orice formă, ușoară sau severă, afectează mama mai ales pe plan emoțional, dar și fizic. Simptomele pot fi greu de controlat, ducând la anxietate, dorință de izolare prin lipsa de înțelegere din partea familiei/partenerului, confuzie, nesiguranță cu privire la evoluția sarcinii. Ce ajuta în disgravidie? Surse: https://www.nhs.uk/pregnancy/related-conditions/complications/severe-vomiting/ https://www.hyperemesis.org/about-hyperemesis-gravidarum/ https://www.rcog.org.uk/for-the-public/browse-our-patient-information/pregnancy-sickness-nausea-and-vomiting-of-pregnancy-and-hyperemesis-gravidarum/ Autor: Dr. Laura Dumitrași
HERPESUL GENITAL ÎN SARCINĂ
Autor: Dr. Laura Dumitrași Ce înseamnă herpesul genital? Este o infecție cu transmitere sexuală determinată de virusul herpes simplex (HSV) tipul 1 și 2, ambele afectând zona genitală sau anală. HSV poate să apară și la nivelul gurii, nasului sau degetelor. La femei, herpesul genital apare la nivelul vulvei, labiilor, uretrei sau anusului. La bărbați, leziunile apar pe penis, scrot, uretră sau regiunea anală. Cum se transmite infecția? Prin contact sexual cu o persoană infectată, virusul penetrând pielea prin leziunile superficiale. Odată intrat în organism, virusul rămâne în corp pe viață, în formă inactivă în majoritatea timpului. Care sunt simptomele de herpes genital? Gravidele care se infectează pentru prima dată în sarcină prezintă simptome zgomotoase la scurt timp de la contact. Ele vor prezenta o simptomatologie dureroasă intense, asociată cu stare de rău, febră cu apariția de vezicule multiple, dureroase, în zona genitală. Infecția recurentă apare la gravidele deja purtătoare de virus herpetic și este de obicei fără semne sau simptome. Câteodată apar câteva vezicule în zona genitală, cu ușoare mâncărimi, fără durere. Ce înseamnă infecția primară pentru mamă și bebeluș? Dacă primul episod de herpes genital apare în primele 3 luni de sarcină, bebelușul nu va avea probleme de dezvoltare și riscul de avort nu este crescut întrucât corpul mamei are timp să producă anticorpi protectori. Infecția care apare târziu în sarcină, în trimestrul 3, nu afectează de obicei bebelușul decât în cazul în care gravida este în travaliu. Dacă nașterea apare în intervalul de 6 săptămâni de la infecție, atunci sistemul imunitar nu are timp să producă anticorpi ca să protejeze bebelușul. În aceste condiții, există un risc crescut ca infecția să treacă la copil în cazul unei nașteri vaginale. Dacă gravida a avut herpes genital înainte de sarcină și se confruntă cu episode dese de reactivare a infecției , bebelușul nu va fi afectat, întrucât sistemul imunitar matern îi oferă protecție. Este posibil să se recomande tratament antiviral zilnic începând cu 36 săptămâni. Dacă partenerul are HSV dar gravida nu, cum se poate reduce riscul de transmitere la bebeluș? În timpul sarcinii, se recomandă evitarea contactului direct piele la piele cu zona afectată și folosirea prezervativului mai ales în ultimele 3 luni de sarcină. Partenerul afectat trebuie să evite contactul direct sau prin sărut cu bebelușul, igiena mâinilor fiind importantă. Ce înseamnă herpes neonatal? Infecția neonatală apare ca rezultat al infectării la momentul nașterii; infecția congenitală este extrem de rară și apare prin transferul virusului în uter. Copiii pot manifesta simptome de herpes localizate la nivelul pielii, ochilor sau doar bucal. Această formă are cel mai bun prognostic și reprezintă aproximativ 30% din cazurile de herpes neonatal. Cu tratament antiviral adecvat, afectarea neurologică și/sau oculară apare în mai puțin de 3% din cazuri. Afectarea sistemului nervos central sau boala diseminată are cel mai grav prognostic cu 30% risc de mortalitate și 17% risc de apariție a sechelelor neurologice pe termen lung. Oricare dintre virusurile herpetice tip 1 sau 2 pot determina herpes genital la mamă și implicit afectare neonatală. Majoritatea cazurilor de herpes neonatal apare în urma contactului direct cu secrețiile materne infectate, însă în 25% din cazuri sursa infecției este o rudă apropiată mamei. Transmiterea HSV Transmiterea HSV la copil depinde de: Riscul este cu atât mai mare cu cât gravida se infectează pentru prima dată în sarcină (infecție primară) în trimestrul 3, mai ales în ultimele 6 săptămâni înainte de naștere, întrucât eliminarea virusului persist, iar copilul se poate naste înainte ca mama să dezvolte anticorpi protectori. Herpesul genital recurent este cel mai adesea asimptomatic sau dificil de recunoscut și se asociază cu un risc foarte scăzut de herpes neonatal, în principal forme localizate : sistem nervos central, cutanat, ocular sau infecție bucală. Herpesul genital în trimestrele 1 și 2 (până la 27 săptămâni și 6 zile) Herpesul genital ca primă infecție în primul trimestru de sarcină nu crește riscul de avort spontan, însă necesită teste suplimentare pentru alte boli cu transmitere sexuală. Infecția cu HSV nu crește incidența anomaliilor congenitale. Tratamentul nu trebuie să întârzie. Se recomandă Aciclovir în doza standard 400 mg la 8 ore, timp de 5 zile, ce va reduce durata și severitatea simptomelor, cu reducerea încărcăturii virale. Aciclovir este un medicament sigur în sarcină, nu crește incidența defectelor la naștere și este bine tolerat de gravide, fiind prima linie de tratament. Ca alternative se pot folosi și Valaciclovir sau Famciclovir, cu efecte asemănătoare. Se recomandă tratament antialgic cu Paracetamol și geluri pe bază de Lidocaină, anestezic local pentru ameliorarea durerii sau mâncărimilor. Dacă nașterea este puțin probabilă în următoarele 6 săptămâni, gravida va beneficia de tratament expectativ cu planificarea nașterii vaginale. Se recomandă tratament zilnic de supresie cu Aciclovir în doză de 400 mg la 8 ore, începând cu 36 săptămâni, pentru a reduce leziunile herpetice la termen și necesitatea unei nașteri prin cezariană. Herpesul genital în trimestrul 3 (infecția după 28 săptămâni) Studiile care arată riscuri mai mari de naștere prematură sau greutate mai mică la naștere sau naștere de făt mort sunt controversate. În orice caz, tratamentul nu trebuie întârziat. Se recomandă Aciclovir în doză standard de 400 mg la 8 ore pentru 5 zile sau tratament intravenos în herpesul diseminat. Se recomandă nașterea prin cezariană dacă gravida dezvoltă primul episod de herpes genital în intervalul de 6 săptămâni până la naștere, întrucât riscul de transmitere neonatală este foarte ridicat, aproximativ 41%. Întrucât sunt dificil de diferențiat leziunile primare de cele recurente, toate leziunile herpetice genitale trebuie considerate infecții primare până la confirmare. Se recomandă dozarea anticorpilor IgM, IgG HSV 1 și 2 și revizuirea analizelor din trimestrul 1 – dacă sunt disponibile – pentru un diagnostic corect. Herpesul genital recurent În cazul gravidelor cu herpes recurent, riscul infecției neonatale este scăzut chiar și în prezența leziunilor la naștere (0-3% la nașterea vaginală). Se recomandă tratament supresiv cu Aciclovir 400 mg la 8 ore zilnic, începând cu 36 săptămâni. Managementul gravidelor cu herpes genital în travaliu Determinarea tipului de infecție – primară sau recurentă, se va face
PERIOADA PRECONCEPȚIONALĂ
Autor: Dr. Roxana Chirilă Generalități Știm că vă doriți un copil sănătos. Probabil, vă întrebați: este bine să fie unul planificat? Categoric, da! Uitați de superstiţie! Uneori, planurile încep încă din copilărie, prin joaca cu păpușile sau cu frații mai mici, iar acest comportament arată că planificarea copilului constituie împlinirea unei dorințe. Un copil dorit este, fără îndoială, un copil așteptat și iubit! Cea mai bună pregătire pentru sarcină este un stil de viaţă sănătos, ce presupune: alimentaţie corectă, efectuarea activităților fizice, asigurarea unui confort psihic, controlul afecțiunilor cronice, eradicarea focarelor de infecţie și abandonarea unui mediu toxic de muncă. Acidul folic este unul dintre liderii în materie de prevenire a unor boli congenitale. Cu 2-3 luni înainte de concepție şi în primele 3 luni de sarcină trebuie să consumați produse ce conţin acid folic: verdețuri proaspete, varză, ridichi, morcovi, cartofi cu coajă, mazăre, fasole, produse din cereale integrale, seminţe şi nuci.Nu abuzați de preparate din ficat, pentru că acesta conţine prea multă vitamină A, care dăunează fătului. Femeile vegetariene, care au un aport bogat în proteine vegetale şi petrec suficient timp în aer liber, nu ar trebui să aibă rețineri în ceea ce privește concepția și sarcina.Cele mai frecvente focare infecțioase în familie se regăsesc la nivelul dinţilor, nazofaringelui, vaginului şi intestinelor materne. Profilactic și curativ, aplicați tratamentul stomatologic întregii familii. Persoanelor ce au afecțiuni cronice în regiunea nazofaringiană le recomandăm efectuarea procedurilor ce previn acutizarea lor. Incidenţa infecției cu stafilococ şi streptococ la nou-născuţi (de cele mai multe ori este incriminat mediul spitalicesc) ar putea fi redusă semnificativ, dacă familia nu ar fi, chiar ea, o sursă de infecţie. Sperma se maturizează în intervalul de 2,5 – 3 luni, deci în acest interval, dacă se dorește conceperea unui copil, nu se fac radiografii, în special la bărbați.Alcoolul afectează în mod negativ spermatogeneza, dăunătoare fiind atât concepția în stare de ebrietate, cât și consumul acestor produse cu 2-3 luni înainte. Femeilor alcoolul le este dăunător nu doar în perioada preconcepției, ci în general, deoarece toxinele rezultate se depun în corticala ovarelor în decursul vieții.Hainele prea strâmte (lenjerie, blugi), vizitele frecvente la saună sau muncă în spațiile cu aburi fierbinți pot afecta calitatea spermei. Nu degeaba, natura a plasat testiculele în scrot, în afara corpului, deoarece temperatura confortabilă pentru ele este 35 de grade.Programați-vă la medic în vederea obținerii recomandărilor specifice preconcepției. Medicii din clinicile de planificare familială se ocupă nu numai cu probleme legate de boli ereditare şi infertilitate, dar și de examinarea și îndrumarea unui cuplu “normal”. De cele mai multe ori sunt examinate cuplurile ce prezintă infecții cronice, cum ar fi infecția cu Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma etc. Infecțiile depistate vor fi tratate înaintea apariției sarcinii, astfel încât rezultatele testelor să fie în limite normale la momentul oportun, concepția; nu se va neglija nici perioada de recuperare. Examene de rutină Acesta este un examen medical complet, care se va efectua înaintea apariției sarcinii. Medicul va cere unele informaţii cu privire la starea dv. de sănătate şi a membrilor familiei, pentru a afla dacă cineva din familia dv. a suferit de anumite boli sau a efectuat anumite proceduri chirurgicale. Analizele de rutină trebuie să includă determinarea grupului sangvin și a Rh-ului, dacă acestea nu sunt cunoscute. După caz, poate fi necesară și determinarea lor la partener, pentru a dignostica o eventuală incompatibilitate de grup sangvin sau de Rh. Este bine ca viitoarea mamă să fi fost vaccinată împotriva rubeolei sau imunizată prin boală. Această boală poate provoca avortul spontan (pierderea copilului) sau dezvoltarea unor malformaţii congenitale la copii. Pentru a crea o imunitate, vaccinarea se realizează cu cel puţin trei luni înaintea concepţiei. Prevenirea infecţiilor Pisica poate transmite Toxoplasma gondii, iar dacă infestată este o femeie însărcinată, repercusiunile asupra produsului de concepție pot fi grave, conducând chiar la decesul copilului. Analizele care evidențiază toxoplasmoza sunt cele de sânge, făcute înainte sau în timpul sarcinii. Prezența anticorpilor de tip IgG, concomitent cu absența celor de tip IgM sugerează faptul că organismul a luat contact în trecut cu virusul sau parazitul, dezvoltând anticorpi protectori. Anticorpii protectori de tip IgG pot rezulta și în urma administrării unui vaccin specific. Alte surse de infecţie pot fi fructele și legumele nespălate, unele insecte (muşte) care au venit în contact cu fecalele pisicii.Feriți-vă şi de alte infecţii! Evitaţi contactul cu persoanele bolnave de gripă, hepatită, varicelă și rubeolă. Aceste boli pot provoca dezechilibre la începutul sarcinii. Tratament dentar Este de dorit ca tratamentele stomatologice să fie realizate în perioada preconcepției. În timpul sarcinii, nivelul de calciu în organismul mamei scade, fapt care se manifestă în primul rând la nivelul dinţilor.Este posibilă apariția cariilor dentare și a durerii, care vă vor deranja pe parcursul sarcinii. De amintit este faptul că femeilor gravide li se contraindică radiografiile, prin urmare, toate procedurile ce facilitează diagnosticul dentar ar trebui efectuate anterior. Rețineți, dinţii dv. vor fi sănătoşi dacă mâncaţi alimente bogate în calciu şi dacă urmaţi o igienă corespunzătoare a cavității bucale. Alimentație corectă Un regim alimentar echilibrat, înainte şi în timpul sarcinii, îmbunătăţeşte sănătatea mamei. Alimentația corectă este foarte importantă și pentru nutriția produsului de concepție. În scopul conceperii unui copil sănătos, femeia trebuie să mănânce cât mai variat. Consumând multe fructe şi legume, produse lactate, carne şi ouă, veți pune la dispoziţia organismului vitaminele şi proteinele necesare.De dorit este să limitați consumul de cafea, ciocolată, ceai tare şi să renunțați la produse ce conţin conservanţi. Nu se recomandă mai mult de 200 mg cafeină pe zi (2 cești de cafea). Atenție însă că și ciocolata conține cafeină, la fel și băuturile energizante! Atenție! Consumați acid folic (cu trei luni înainte şi în primele 3 luni de sarcină)! Lipsa acidului folic în organism la femeile gravide a avut un efect negativ asupra dezvoltării intrauterine a copilului şi a formării sistemului nervos. Acidul folic, o vitamină din grupul B, este singurul supliment alimentar necesar preconcepțional, dacă nu există deficiențe ale altor minerale sau vitamine.Acidul folic poate fi prescris de medicul de familie, chiar de la primele consultații. Cu toate
TRIMESTRELE DE SARCINĂ ŞI ANALIZE
Primul trimestru de sarcină Primul trimestru de sarcină reprezintă perioada de la concepţie până la sfârşitul celei de-a 13-a săptămâni de sarcină. Exact în acest interval, un ou fecundat se transformă în embrion, iar embrionul, la rândul său, devine făt.Chiar dacă perioada este scurtă, ea presupune o serie de modificări importante. În timpul primelor 13 săptămâni se formează toate organele vitale ale copilului, organismul mamei se obișnuiește treptat cu sarcina și funcționează în conformitate cu modificările apărute.S-a observat: copiii doriți vor fi și cei mai sănătoși. Prin urmare, o mamă care se preocupă din timp de viața și sănătatea viitorului copil are șanse mari să aibă o sarcină și o naștere ușoare.Această perioadă va impune un mod sănătos de viață. Mâncați numai alimente naturale, fără coloranţi şi aromatizanți, bogate în vitamine și oligoelemente, veți pregăti astfel organismul pentru sarcină! Din alimente, asiguraţi-vă aportul de acid folic în fiecare zi, această vitamină e primordială în primul trimestru de sarcină, deoarece poate evita apariția unor malformaţii congenitale!Pentru a preveni apariția disbacteriozei se pot lua preparate ce restabilesc microflora intestinală.Asiguraţi-vă asupra bunei funcționări a tuturor organelor secretoare! Consumați apă în cantități mai mari pentru a înlesni activitatea rinichilor; relaxați-vă sub duș la temperaturi potrivite! Evitaţi noxele și toxinele, în special fumatul! Deoarece primul trimestru are un impact semnificativ asupra sarcinii și dezvoltării copilului, este bine să vă abțineți de la stressul fizic și psihic și să vă asigurați un somn liniștit și relaxant. Somnul, în acest stadiu, este deosebit de util, pentru că, în timp ce dormiti, fluxul sangvin prin uter crește de 5 ori. Dacă nu vă este somn, atunci măcar stați întinsă în pat, atunci fluxul sangvin va crește de 2 ori, comparativ cu poziţia verticală.Sânii viitoarei mămici sunt mai mari şi sensibili. Acest aspect se datorează unei creşteri a nivelurilor de progesteron şi estrogen. Mamelonul devine mai închis la culoare, iar areola mamară se poate mări, astfel glandele sudoripare sunt mai vizibile. Astfel, sânii «se pregătesc» pentru a putea hrăni viitorul copil.Încercați să nu efectuați radiografii în această perioadă, în special la abdomen şi pelvis! Dacă examinarea radiografică este absolut necesară, aceasta se va face sub protecția unui șorț înfășurat în jurul abdomenului.Periculoase pentru mamă şi viitorul copil sunt bolile infecţioase; ar trebui prevenite afecțiunile respiratorii acute, rubeola etc. Luați toate măsurile de siguranță pentru a nu contracta boala de la cineva din familie, de la colegi sau de la persoanele din transportul public!Virusurile respiratorii și virusul rubeolic sunt cele mai periculoase afecțiuni din această grupă. Gripa poate afecta negativ sistemul cardiovascular, excretor, precum şi alte sisteme ale viitorului copil, uneori putând duce la malformații.Dacă femeia însărcinată este infectată cu virusul rubeolic, acesta se poate transmite și la făt, fapt care ar putea conduce la apariția malformațiilor la nivel cerebral, scheletal, cardiac, auditiv și ocular, chiar decesul intrauterin al fătului. Prin urmare, consultațiile și analizele sunt obligatorii.Încercați să duceți o viață sănătoasă, faceți cât mai multe plimbări în aer liber! Soluţionati dieta zilnică, încercând să consumați alimente ce au mai puține calorii! În primul trimestru puteți lua în greutate până la 2 kg, deși multe femei, datorită transformărilor suferite, își pierd apetitul în acest stadiu și iau în greutate mai puțin.Modificările ar putea să vă bucure sau nu, însă sfatul specialiștilor este să zâmbiți mai des și să vă bucurați de aceste momente, care sunt primii pași către maternitate. Cel de-al doilea trimestru de sarcină Această perioadă este relativ calmă, viitoarea mamă se simte bine, însă apare creșterea apetitului. În timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină se dezvoltă activ toate organele şi sistemele copilului. Dispare disgravidia (greața și vărsăturile), care a fost chinuitoare în primul trimestru, precum și oboseala. Exact în această perioadă, femeia își dă seama că în curând va deveni mamă, având ocazia de a se bucura de noile senzații. Greutatea corporală nu o împiedică pe viitoarea mămică să se deplaseze cu ușurință; cel mai important aspect este instalarea contactului și a comunicării între mamă şi copil. Deci, ce vă pregatesc lunile a patra, a cincea şi a şasea de sarcină? A patra lunăÎn acest moment fătul începe să crească rapid în urma dezvoltării accelerate a organelor abdominale şi a scheletului. Dacă doriți, în acest moment se poate afla sexul viitorului copil. La sfârșitul lunii a patra, rinichii abia formați încep să elimine urină, participând la metabolismul din organism. Totuși, deocamdată, cea mai importantă funcție excretorie aparţine placentei. De asemenea, încep să funcţioneze organele digestive: intestinele (ele primesc un conținut din bila care se numește meconiu), stomacul, vezica biliară. În această perioadă se formează cortexul, celulele nervoase se divid continuu și apar șanțurile interlobulare. În a 16-a săptămână de sarcină intră în funcțiune glanda hipofiză, interacționând cu alte sisteme și organe. Deocamdată, sistemul respirator nu este complet format. A cincea lună În a cincea lună, mama poate simţi mișcările fătului, în doar o jumătate de oră fătul poate efectua de la 20 la 50 de mișcări, fapt ce depinde de fusul orar și sănătatea femeii. În acest moment, copilul este acoperit de vernix care protejează pielea delicată şi subţire, creând și imunitatea tegumentară. De altfel, menţionăm că în această etapă relaţia dintre mamă şi copil nu se limitează numai la metabolism. Copilul răspunde la evenimentele ce au loc în jurul lui prin mișcări. Schimbările nu se limitează doar la periodicitatea mișcărilor, dar și la frecvenţa ritmului cardiac şi a ritmului de respiraţie. De aceea, sunt indicate cursurile în care femeile însărcinate învață diferite tehnici de respirație, care permit oxigenarea maximă a organismului. Deci, nu vă mirați, copilul a început să comunice cu dv. în limbajul mișcărilor, exprimând bucurie, anxietate, plăcere, precum şi semnalizând starea sa de spirit. Acum copilul este capabil să perceapă starea dv. Furia, frica, tristețea, iritabilitatea, sunt instantaneu transmise la făt. Deci, gândiţi-vă la sănătatea copilului dumneavoastră acum: pentru a cultiva emoţiile pozitive, gândurile rele trebuie alungate! A șasea lună Când copilul nu doarme (somnul în această perioadă e de aproximativ 16-20 de ore), acesta e activ în mişcare. Experţii au studiat timpul
METODE DE DIAGNOSTIC GENETIC PRENATAL
Testele de screening reprezintă teste neinvazive care au scopul de a detecta gravidele cu risc crescut pentru a avea un copil afectat de o boala genetică. Testele de diagnostic constituie o metodă precisă de a identifica o boală genetică. Testele de screening selectează sarcinile cu risc crescut, sarcini care ulterior vor necesita teste de diagnostic pentru precizie. Pentru testele de screening, rezultatul pozitiv denotă un risc mare pentru afecțiunea căreia îi este destinat (boli cromozomiale sau defecte de tub neural) Un rezultat negativ semnifică un risc mic pentru boli cromozomiale sau defecte de tub neural. Așadar, un rezultat pozitiv al unui test de screening nu implică obligatoriu și un diagnostic pozitiv, însă necesită investigații suplimentare pentru stabilirea cât mai exactă a diagnosticului. Teste de screening serologic 1. teste efectuate în primul trimestru de sarcină (11 săptămâni – 13 săptămâni + 6 zile). Bitestul Constă în determinarea din sângele matern a concentrației a doi markeri serologici, aceasta fiind modificată în sarcinile cu feți afectați, comparativ cu sarcinile cu feți normali. Acești markeri sunt produși placentari: betaHCG și PAPP-A. Valorile înregistrate se corelează cu anumiți parametri ecografici. 2. screeningul de trimestrul al II-lea (16-18 săptămâni). Triplu testul Măsoară concentrația a trei markeri din sângele matern, care, coroborați cu alți parametri (greutate, vârstă gestațională, diabet zaharat, fumat etc), duc la estimarea unui risc. De menționat că testul de screening de trimestrul al II-lea estimează și riscul de defecte de tub neural. Atenție! Un rezultat negativ al testelor de screening nu exclude posibilitatea de a avea un copil afectat de sindrom Down! Ca orice test de screening, poate să dea rezultate fals pozitive sau fals negative. 3. testul integrat Se realizează prin evaluarea markerilor de trimestrul I și II, făcându-se o mai bună estimare a riscului, acuratețea fiind de 85%, cu scăderea procentului de rezultate fals pozitive. Pentru feții afectați sunt semnalate următoarele modificări: Există factori care interferă cu testele de screening: 4. ADN fetal în sângele matern, cunoscut sub numele de test prenatal neinvaziv (NIPT), se poate face începând cu 10 săptămâni de sarcină și poate detecta cu acuratețe mare:– anomaliile genetice cunoscute sub numele de aneuploidii autozomale, precum sindromul Down, sindromul Edwards, sindromul Patau)– anomaliile genetice numite microdeleții (sindromul Cri-du-chat, sindromul Prader-Willi, sindromul Angelman, sindromul DiGeorge)– anomaliile cromozomilor sexuali (sindromul Turner, sindromul Klinefelter, trisomia X)– Rh-ului fetal (pentru gravidele Rh-negative, cu partener conceptual Rh-pozitiv)– sexul fetal, util în special în cazurile de anomalii genetice X-linkate. Inițial, indicațiile NIPT erau mai restrânse: În prezent, NIPT este recomandat tuturor gravidelor, datorită acurateței înalte, în special în detecția sindromului Down (sensibilitate și specificitate peste 99%). Amniocenteza Reprezintă un test invaziv de prelevare a unei cantități de lichid amniotic din jurul fătului; ulterior sunt examinate celulele fetale prezente în lichidul amniotic. Este bine de știut că celulele fetale din lichidul amniotic au același număr de cromozomi ca și celulele de la nivelul fătului. Manevra se realizează sub monitorizare ecografică și implică aspirarea lichidului cu ajutorul unui ac de puncție care străbate abdomenul până la nivelul uterului. Lichidul amniotic prelevat este refăcut în câteva ore! Procedura durează câteva minute (5-10 minute), iar la sfârșitul ei se verifică bătăile inimii fătului. În general, amniocenteza se efectuează între 15 și 20 săptămâni de gestație. Pentru testarea anumitor infecții (exemplu: CMV, Toxoplasma), amniocenteza are indicație indiferent de vârsta gestațională. Rezultatele sunt gata în 2-3 săptămâni dacă se analizează cariotipul fetal (analiza tuturor cromozomilor) sau în 2-3 zile dacă se efectuează testul rapid. Acesta din urmă nu analizează toți cromozomii, ci doar o parte din ei, putând detecta cu o acuratețe destul de mare (99%) anomalii cromozomiale precum sindromul Down. Riscul de avort după amniocenteză este mai mic de 1%. În general, pentru efectuarea amniocentezei nu este necesară spitalizarea, pacienta rămânând sub supraveghere maximum 1-2 ore după puncție. Pentru mama cu Rh negativ cu anticorpi antiD absenți se efectuează vaccinare antiD după amniocenteză. Durerile de la locul puncției cedează de obicei la analgetice. Dacă după amniocenteză pacienta prezintă unul sau mai multe din următoarele simptome: dureri importante, sângerare vaginală, pierdere de lichid amniotic, febră, aceasta trebuie să se prezinte cât mai repede la spital. Pentru obținerea cariotipului fetal este necesară cultura celulelor din lichidul amniotic, fapt care duce la obținerea rezultatelor într-un timp de 2-3 săptămâni. Rezultate preliminare pentru trisomiile 13, 18, 21 sunt disponibile în 72 ore dacă se efectuează și un test „rapid” (FISH sau QF-PCR), teste care nu necesită culturi celulare. În cazul unui rezultat anormal, medicul vă va furniza informații despre manifestările afecțiunii diagnosticate la copil și despre modul în care aceste modificări afectează copilul. De asemenea, această consiliere genetică are loc înainte ca dv. să luați o decizie. De reținut este faptul că testele prenatale sunt o opțiune a fiecărei familii și de aceea, dacă nu doriți să efectuați un test de diagnostic prenatal, dorința dv. va fi respectată de către medic! Biopsia de vilozități coriale La fel ca și amniocenteza, este un test prenatal invaziv. La fel ca și amniocenteza, presupune puncția cu ajutorul unui ac, însă de această dată țesutul prelevat este de la nivelul placentei, iar avantajul este că se poate face mai devreme decât amniocenteza, de la 11 săptămâni de sarcină. Se analizează materialul genetic al fătului, rezultatul final indicând un cariotip normal sau anormal, cu precizarea afecțiunii cromozomiale identificate. Diagnosticul precoce facilitează opțiunile terapeutice ale cuplului. Timpul până la aflarea rezultatului este același ca și în cazul efectuării amniocentezei: 2-3 săptămâni pentru cariotip și 2-3 zile pentru testul rapid, cu identificarea anomaliilor precum sindromul Down. Toate recomandările după procedură sunt aceleași ca pentru amniocenteză. Indicațiile diagnosticului citogenetic prenatal: Vrei tot ce e mai bun pentru bebelușul tău? Asigură-te că este bine. Autor: Dr. Roxana Chirilă
BIOPSIA DE VILOZITĂȚI CORIALE ȘI AMNIOCENTEZA
Autor: Dr. Roxana Dumitru La CHI MEDICAL efectuăm cu succes proceduri invazive intrauterine pe parcursul sarcinii: biopsia de vilozități coriale (CVS) – prelevare de țesut placentar între 12 și 14 săptămâni de sarcină și amniocenteza – prelevare de lichid amniotic după 16 săptămâni de sarcină. Până la ce vârstă de sarcină se poate efectua amniocenteza? Din punct de vedere procedural (practic) începând cu 16 săptămâni, până la orice vârstă de gestație. Nu avem o limită maximă de vârstă gestațională care să ne condiționeze. Există, totuși, o importantă condiționare de ordin legal: pe teritoriul României, este legală renunțarea la sarcină (făt malformat sau sarcină care pune în pericol viața mamei) până la limita de viabilitate (24 săptămâni). După această vârstă de sarcină, provocarea nașterii s-ar solda cu supraviețuirea nou-născutului, efect invers față de rezultatul așteptat. Când sunt indicate aceste proceduri? – risc crescut pentru trisomiile testate la screeningul combinat de primul trimestru; – mai multe defecte ce vizează diverse organe fetale, crescând astfel riscul de sindrom genetic; – ambii părinți sunt purtători ai unei boli cu transmitere autosomal recesivă, existând un risc de 25% ca fătul să aibă boala (nu doar purtător), de exemplu: fibroza chistică, beta talasemia. De reținut, respectăm indicațiile ghidurilor naționale/internaționale în vigoare, nu efectuăm fără o indicație medicală întemeiată (frica pacientei, și-a făcut și altă colegă…). Cum se realizează procedura? În cabinet, după anestezie locală, sub ghidaj ecografic, se pătrunde transabdominal cu acul ce prelevează țesut placentar (în cazul biopsiei de vilozități coriale), respectiv lichid amniotic (în cazul amniocentezei). Am realizat procedurile cu succes chiar și la paciente cu un grad mai crescut de teamă, anxietate. Am observat că teama este, de cele mai multe ori, demontată atunci când pacienta este complet informată asupra modului de lucru, tipului de durere resimțit, procedura explicată în detaliu. Importanță Acestea sunt teste diagnostice, au acuratețe 100% în identificarea bolii – genei căutate. Riscuri/complicații Se consideră că există un risc grosier de 1/300 de pierdere a sarcinii (avort ) sub 24 săptămâni, respectiv naștere prematură peste 24 săptămâni. Acest risc rezultă din complicațiile care pot apărea: infecția, ruperea de membrane, apariția unui hematom, echimoza la nivel tegumentar, durerea sub formă de crampă 1-2 ore postprocedural. Încercăm să minimalizăm riscurile prin folosirea unui instrumentar adecvat, medicația periprocedurală, precauțiile recomandate pacientei. Ți s-a recomandat să faci amniocenteză sau biopsie de vilozități coriale? Sună-ne ca să afli când te putem ajuta cu această procedură. Autor: Dr. Roxana Dumitru
