NAŞTEREA SPONTANĂ
Autor: Dr. Roxana Chirilă Nașterea reprezintă totalitatea fenomenelor care au ca rezultat final expulzia fătului și a anexelor sale din organismul matern. Nașterea la termen are loc după încheierea a 40 săptămâni de gestație (calculând de la prima zi a ultimei menstruații), cu variații între 37 și 42 săptămâni. Obstetricienii nu consideră nașterea doar perioada de expulzie a fătului, aceasta din urmă constituind doar una din cele 4 etape: 1. travaliul, în timpul căruia contracțiile uterine conduc la dilatarea colului (de la 2 cm la 10 cm)2. expulzia fătului3. delivrența sau expulzia placentei4. perioada de consolidare a hemostazei (primele ore după delivrență) De cele mai multe ori, nașterea este anunțată de contracții. Contracțiile uterine, regulate și dureroase (CUD), preced în mod normal scurtarea, ștergerea și dilatarea colului uterin. În timpul contracției, gravida simte că burta ei se întărește și devine mai globuloasă. Contracția durează câteva secunde, după care uterul se relaxează. Primele contracții pot trece neobservate, deoarece ele nu sunt dureroase. La debutul travaliului (nașterii), contracțiile devin mai intense și provoacă dureri de mijloc. După ce trece contracția, durerea dispare. La început, contracțiile sunt slabe și durează câteva secunde, intervalul între contracții este variabil, de 10-12 minute sau chiar mai mult. Treptat, contracțiile devin regulate, mai puternice, mai dureroase și apar la fiecare 3-5 minute. Câteodată, contracțiile pot să apară de la început la 5-6 minute, dar nu sunt foarte intense, intensitatea lor va crește progresiv. Uneori, contracțiile pot fi rare (la 20-30 minute), slabe și neregulate. Aceste contracții nu preced nașterea, ele sunt contractiile pregătitoare (pregătesc colul în vederea nașterii și formează segmentul inferior al uterului). Dacă aceste contracții nu vă obosesc, atunci puteți să așteptați acasă și să nu mergeți la spital, deoarece contracțiile pot să dispară. În același timp, dacă dv. sunteți îngrijorată și nu puteți controla frica, cel mai bine este să mergeți la un control. Altă posibilitate: debutul nașterii poate fi marcat de pierderea lichidului amniotic, în cantitate mare sau mică, acest eveniment se datorează ruperii sau fisurării membranelor amniotice (incidența este de 8-10%). În acest caz, nu trebuie să așteptați apariția contracțiilor și trebuie să mergeți la maternitate, unde medicul obstetrician va confirma sau infirma ruperea membranelor, va evalua starea copilului și va lua atitudinea terapeutică necesară. De obicei, lichidul amniotic este incolor, cu mici fulgi albi, care reprezintă vernixul fetal (un fel de grăsime care îl protejează). Mai rar, lichidul amniotic poate fi verzui sau ușor gălbui, ceea ce nu este normal. Această situație poate semnifica suferința fetală, iar în acest caz trebuie evaluată și supravegheată mai atent starea copilului. În majoritatea cazurilor, pierderea lichidului amniotic este în cantitate mare (cca 250-300 ml) și nu poate fi trecută cu vederea. Dacă la momentul ruperii membranelor amniotice dv. sunteti în poziție culcată, veți observa o pată mare și udă în pat, iar dacă stați în picioare veți simți cum se scurge lichidul amniotic pe picioare, formând o baltă pe podea. Uneori lichidul se scurge în cantități mici și este greu de diferențiat de secreția vaginală, mai abundentă în ultima lună de sarcină, uneori și mai apoasă. Pentru secreția vaginală este specifică o scurgere mai mare dimineața, dar în următoarele ore aceasta dispare. În cazul ruperii sau fisurării membranelor amniotice, lichidul amniotic se scurge tot timpul și constatați că tamponul sau chilotul este tot timpul umezit. De asemenea, pierderea de lichid amniotic poate semăna și cu emisia involuntară de urină, fenomen des întâlnit la gravide în trimestrul al III-lea. În cazul în care dv. nu sunteți sigură dacă pierdeți lichid amniotic, este bine să mergeți la medic pentru a afla. În unele farmacii sau magazine, găsiți absorbante pentru detecția pierderii de lichid amniotic, ușor de utilizat la domiciliu și având o acuratețe mare. Există semne indirecte care indică faptul că sarcina este la termen și pregatită pentru naștere. Ele sunt:– «lăsarea burții», datorită faptului că prezentația (craniul sau pelvisul fetal) se acomodează în micul bazin și destinde segmentul inferior al uterului; în acest caz, fundul uterului coboară și gravida simte o ușurare în respirație;– apariția durerilor în regiunea lombară și suprasimfizară (sub burtă), care pot avea caracter de contracții uterine;– eliminarea dopului gelatinos. Eliminarea dopului gelatinos nu semnifică începerea nașterii. Dopul gelatinos are aspectul unei secreții gelatinoase, de culoare gălbuie, cu mici fragmente de sânge. Nu trebuie sa intrați în panică sau să vă grăbiți să ajungeți la spital, deoarece dopul gelatinos poate fi eliminat cu 1-2 săptămâni înaintea nașterii, iar uneori poate fi eliminat după debutul nașterii. Trebuie să ajungeți urgent la spital în cazul în care pierdeți sânge pe cale vaginală, indiferent de cantitate! Aceasta poate duce la complicații grave și necesită supraveghere medicală riguroasă. Analgezia epidurală la naștere Utilizarea analgeziei (anesteziei) epidurale în timpul nașterii a devenit răspândită datorită confortului pe care îl asigură. Analgezia epidurală reduce sensibilitatea în partea de jos a corpului, astfel încât contracțiile sunt percepute mai puțin dureroase sau deloc dureroase. De obicei, gravida își poate mișca picioarele și poate merge, spre deosebire de rahianestezie, care se folosește în cazul operației cezariene, caz în care gravida nu își simte picioarele, neputând deci să le folosească. În cazul în care solicitați analgezia epidurală, obstetricianul și anestezistul trebuie să evalueze starea dv. și a copilului; de asemenea, dv. trebuie să le furnizați informații cu privire la alte anestezii pe care le-ați efectuat în trecut, dacă mai aveți alte nașteri, modul cum au decurs acestea, precum și alte detalii legate de starea dv. de sănătate și eventuale tratamente. Când se efectuează analgezia epidurală? Momentul în care se poate monta cateterul epidural este stabilit de către obstetrician, în funcție de dorința gravidei, starea ei și a copilului. În general, nu se insituie mai devreme de 4 cm dilatație. Cum se efectuează analgezia epidurală? Analgezia epidurală se efectuează în zona lombară, poziția pacientei este în șezut sau în decubit lateral (culcată pe o parte). Analgezia se face sub nivelul unde se termină măduva spinării. Înaintea efectuării analgeziei epidurale, vi se solicită să arcuiți mult spatele, ca și cum ați sta cocoșată; de
OPERAŢIA CEZARIANĂ
Autor: Dr. Roxana Chirilă Nașterea este un proces fiziologic. Operația cezariană este o intervenție chirurgicală în care copilul este extras prin secțiune la nivelul abdomenului și al uterului. Riscul pentru viața și sănătatea femeii este de 12 ori mai mare în operația cezariană decât în nașterea spontană pe cale vaginală. Prin urmare, ca orice altă intervenție chirurgicală, efectuarea operației cezariene are indicații stricte. Operația cezariană se efectuează în cazul în care nașterea spontană este imposibilă sau este periculoasă pentru viața mamei sau a copilului. Indicația pentru operația cezariană poate fi stabilită în timpul sarcinii sau în cursul travaliului. Operația cezariană programată (înainte de naștere) este efectuată în caz de: Operația cezariană în timpul travaliului este efectuată cel mai des pentru ineficiența contracțiilor uterine care nu răspund la tratament medicamentos sau dacă în timpul monitorizării fetale se constată suferința fetală acută. Sunt și alte indicații pentru cezariană. În efectuarea operației cezariene este obligatoriu acordul informat al pacientei. Anestezia în timpul operației cezariene Anestezia epidurală, rahianestezia sau anestezia generală se pot folosi în operația cezariană. Alegerea anesteziei depinde de mai mulți factori, inclusiv de starea gravidei și a copilului, dar și de alegerea pacientei. Cum se efectuează anestezia epidurală la operația cezariană? Anestezia epidurală se efectuează în zona lombară, poziția pacientei este în șezut sau în decubit lateral (culcată pe o parte). Anestezia se face sub nivelul unde se termină măduva spinării. Înaintea efectuării anesteziei epidurale, zona tegumentară este dezinfectată cu o soluție antiseptică. Apoi, anestezistul efectuează anestezia locală la locul puncției, după care, cu un ac special pătrunde în spațiul epidural. Prin acest ac se introduce cateterul care are forma unui tub lung, foarte subțire și elastic. Uneori, cateterul poate atinge un nerv provocând o senzație dureroasă la nivelul piciorului. Apoi se extrage acul și se fixează cateterul cu leucoplast. În cazul în care cateterul de analgezie epidurală a fost instalat în timpul travaliului, este suficientă injectarea dozei suplimentare pentru efectuarea operației cezariene. Doza cu concentrație mai mare de anestezic transformă analgezia în anestezie. Anestezia este necesară pentru a provoca senzația de ” amorțeală” de la mijloc în jos și confort în timpul operației cezariene. În cazul în care cateterul de analgezie epidurală nu a fost montat, este nevoie de un anumit timp pentru instalarea efectului. Ce este rahianestezia? Rahianestezia se efectuează în spațiul ce conține lichidul cefalorahidian, la nivelul coloanei vertebrale, de obicei în dreptul vertebrelor lombare. Procedura se efectuează cu un ac mult mai subțire în comparație cu cel folosit la analgezia sau anestezia epidurală, iar după injectarea anestezicului, efectul este imediat. Primele senzații resimțite sunt acelea de „căldură” și „amorțeală” în picioare. Spre deosebire de epidurală, rahianestezia anulează atât sensibilitatea, cât și motilitatea la nivelul membrelor inferioare (pacienta nu-și poate simți sau mișca picioarele). Când se folosește anestezia generală? Printre indicațiile pentru efectuarea anesteziei generale se numără imposibilitatea efectuării anesteziei epidurale sau rahianesteziei din anumite motive sau la solicitarea pacientei. Ea se folosește cel mai des în situații de urgență, cum ar fi: suferința fetală acută, sângerare maternă abundentă, eclampsie, prolabare de cordon ombilical. În medicina modernă se practică cel mai des anestezia epidurală sau rahianestezia, deoarece comportă riscuri mai mici, atât pentru mamă, cât și pentru copil. Cum se efectuează operația cezariană? Se face incizie transversală la nivelul abdomenului inferior (la cca 3-4 cm deasupra simfizei pubiene), mult mai rar incizia este mediană, verticală. Se pătrunde în cavitatea peritoneală unde, la nivelul segmentului inferior (în regiunea inferioară a uterului), se practică incizie transversală prin care se introduce mâna sub capul copilului (prezentație craniană) sau sub pelvisul copilului (prezentație pelviană), extrăgându-se capul/pelvisul, apoi în întregime fătul. Histerorafia (sutura inciziei uterine) se face de regulă cu un fir continuu, resorbabil, apoi se coase incizia abdominală în straturi anatomice; sutura tegumentului (pielii) se face în general intradermic, cu un singur fir. Nivelul tehnicii în chirurgia modernă permite pacientelor care au născut prin operație cezariană să nască pe cale vaginală la următoarea naștere, în absența contraindicațiilor. Concomitent cu operația cezariană se pot efectua și alte proceduri, precum sterilizarea chirurgicală („legarea” trompelor uterine), în scop contraceptiv. Sterilizarea chirurgicală se efectuează la cererea și cu acordul informat al pacientei, fiind în general definitivă și ireversibilă. Complicații Complicațiile din timpul operației cezariene sunt mai des întâlnite în cazul efectuării intervenției în urgență (neprogramat) și dacă se asociază alte afecțiuni. Astfel, se pot produce leziuni ale vezicii urinare, ale ureterelor, ale intestinului, se poate ajunge la extirparea uterului (histerectomie) sau chiar la deces. De asemenea, există posibilitatea necesitării transfuziei sangvine dacă pierderea de sânge este importantă. Complicațiile mai frecvente care pot să apară după operația cezariană sunt: La femeile obeze sau cu probleme de sănătate, riscul de infecție a plăgii, precum și riscul tromboembolic, sunt mai mari decât la femeile cu greutate normală, sănătoase. Pe termen lung, pacientele supuse operației cezariene au un risc mai mare de ruptură uterină, placenta praevia (placenta situată în apropierea sau acoperind colul uterin, cu risc de sângerare importantă) și/sau placenta cu aderență anormală (placenta invadează straturile uterului), complicații ce se pot întâlni în sarcinile ulterioare. Durata spitalizării este, în medie, 3 zile (în absența complicațiilor). Recuperarea după operația cezariană poate dura de la 6 săptămâni până la câteva luni. Recomandările la externare includ: Dacă ai ales sau ai indicație de operație cezariană, programează-te la unul dintre medicii noștri ginecologi Autor: Dr. Roxana Chirilă
