OPERAŢIA CEZARIANĂ
Autor: Dr. Roxana Chirilă Nașterea este un proces fiziologic. Operația cezariană este o intervenție chirurgicală în care copilul este extras prin secțiune la nivelul abdomenului și al uterului. Riscul pentru viața și sănătatea femeii este de 12 ori mai mare în operația cezariană decât în nașterea spontană pe cale vaginală. Prin urmare, ca orice altă intervenție chirurgicală, efectuarea operației cezariene are indicații stricte. Operația cezariană se efectuează în cazul în care nașterea spontană este imposibilă sau este periculoasă pentru viața mamei sau a copilului. Indicația pentru operația cezariană poate fi stabilită în timpul sarcinii sau în cursul travaliului. Operația cezariană programată (înainte de naștere) este efectuată în caz de: Operația cezariană în timpul travaliului este efectuată cel mai des pentru ineficiența contracțiilor uterine care nu răspund la tratament medicamentos sau dacă în timpul monitorizării fetale se constată suferința fetală acută. Sunt și alte indicații pentru cezariană. În efectuarea operației cezariene este obligatoriu acordul informat al pacientei. Anestezia în timpul operației cezariene Anestezia epidurală, rahianestezia sau anestezia generală se pot folosi în operația cezariană. Alegerea anesteziei depinde de mai mulți factori, inclusiv de starea gravidei și a copilului, dar și de alegerea pacientei. Cum se efectuează anestezia epidurală la operația cezariană? Anestezia epidurală se efectuează în zona lombară, poziția pacientei este în șezut sau în decubit lateral (culcată pe o parte). Anestezia se face sub nivelul unde se termină măduva spinării. Înaintea efectuării anesteziei epidurale, zona tegumentară este dezinfectată cu o soluție antiseptică. Apoi, anestezistul efectuează anestezia locală la locul puncției, după care, cu un ac special pătrunde în spațiul epidural. Prin acest ac se introduce cateterul care are forma unui tub lung, foarte subțire și elastic. Uneori, cateterul poate atinge un nerv provocând o senzație dureroasă la nivelul piciorului. Apoi se extrage acul și se fixează cateterul cu leucoplast. În cazul în care cateterul de analgezie epidurală a fost instalat în timpul travaliului, este suficientă injectarea dozei suplimentare pentru efectuarea operației cezariene. Doza cu concentrație mai mare de anestezic transformă analgezia în anestezie. Anestezia este necesară pentru a provoca senzația de ” amorțeală” de la mijloc în jos și confort în timpul operației cezariene. În cazul în care cateterul de analgezie epidurală nu a fost montat, este nevoie de un anumit timp pentru instalarea efectului. Ce este rahianestezia? Rahianestezia se efectuează în spațiul ce conține lichidul cefalorahidian, la nivelul coloanei vertebrale, de obicei în dreptul vertebrelor lombare. Procedura se efectuează cu un ac mult mai subțire în comparație cu cel folosit la analgezia sau anestezia epidurală, iar după injectarea anestezicului, efectul este imediat. Primele senzații resimțite sunt acelea de „căldură” și „amorțeală” în picioare. Spre deosebire de epidurală, rahianestezia anulează atât sensibilitatea, cât și motilitatea la nivelul membrelor inferioare (pacienta nu-și poate simți sau mișca picioarele). Când se folosește anestezia generală? Printre indicațiile pentru efectuarea anesteziei generale se numără imposibilitatea efectuării anesteziei epidurale sau rahianesteziei din anumite motive sau la solicitarea pacientei. Ea se folosește cel mai des în situații de urgență, cum ar fi: suferința fetală acută, sângerare maternă abundentă, eclampsie, prolabare de cordon ombilical. În medicina modernă se practică cel mai des anestezia epidurală sau rahianestezia, deoarece comportă riscuri mai mici, atât pentru mamă, cât și pentru copil. Cum se efectuează operația cezariană? Se face incizie transversală la nivelul abdomenului inferior (la cca 3-4 cm deasupra simfizei pubiene), mult mai rar incizia este mediană, verticală. Se pătrunde în cavitatea peritoneală unde, la nivelul segmentului inferior (în regiunea inferioară a uterului), se practică incizie transversală prin care se introduce mâna sub capul copilului (prezentație craniană) sau sub pelvisul copilului (prezentație pelviană), extrăgându-se capul/pelvisul, apoi în întregime fătul. Histerorafia (sutura inciziei uterine) se face de regulă cu un fir continuu, resorbabil, apoi se coase incizia abdominală în straturi anatomice; sutura tegumentului (pielii) se face în general intradermic, cu un singur fir. Nivelul tehnicii în chirurgia modernă permite pacientelor care au născut prin operație cezariană să nască pe cale vaginală la următoarea naștere, în absența contraindicațiilor. Concomitent cu operația cezariană se pot efectua și alte proceduri, precum sterilizarea chirurgicală („legarea” trompelor uterine), în scop contraceptiv. Sterilizarea chirurgicală se efectuează la cererea și cu acordul informat al pacientei, fiind în general definitivă și ireversibilă. Complicații Complicațiile din timpul operației cezariene sunt mai des întâlnite în cazul efectuării intervenției în urgență (neprogramat) și dacă se asociază alte afecțiuni. Astfel, se pot produce leziuni ale vezicii urinare, ale ureterelor, ale intestinului, se poate ajunge la extirparea uterului (histerectomie) sau chiar la deces. De asemenea, există posibilitatea necesitării transfuziei sangvine dacă pierderea de sânge este importantă. Complicațiile mai frecvente care pot să apară după operația cezariană sunt: La femeile obeze sau cu probleme de sănătate, riscul de infecție a plăgii, precum și riscul tromboembolic, sunt mai mari decât la femeile cu greutate normală, sănătoase. Pe termen lung, pacientele supuse operației cezariene au un risc mai mare de ruptură uterină, placenta praevia (placenta situată în apropierea sau acoperind colul uterin, cu risc de sângerare importantă) și/sau placenta cu aderență anormală (placenta invadează straturile uterului), complicații ce se pot întâlni în sarcinile ulterioare. Durata spitalizării este, în medie, 3 zile (în absența complicațiilor). Recuperarea după operația cezariană poate dura de la 6 săptămâni până la câteva luni. Recomandările la externare includ: Dacă ai ales sau ai indicație de operație cezariană, programează-te la unul dintre medicii noștri ginecologi Autor: Dr. Roxana Chirilă
MENOPAUZA
Autor: Dr. Roxana Chirilă CE ESTE MENOPAUZA? Menopauza reprezintă un eveniment fiziologic în viața fiecărei femei și presupune încetarea ciclurilor menstruale. Diagnosticul pozitiv de menopauză se realizează retrospectiv, prin absența sângerării lunare timp de 1 an de zile. În cele mai multe cazuri, menopauza nu este un eveniment ce apare brusc, ci este însoțită de o serie de evenimente premergătoare. DE CE APARE MENOPAUZA? Menopauza apare din cauza faptului că, odată cu înaintarea în vârstă a femeii, ovarele încetează să producă hormoni (estrogen și progesteron). CÂND SE INSTALEAZĂ MENOPAUZA? Vârsta medie de instalare a menopauzei variază în limite largi. În țările industrializate, vârsta medie este de 50 de ani, cu variații între 39-57 ani. CE ESTE MENOPAUZA PRECOCE? Menopauza instalată înainte de 40 de ani se numește menopauză precoce și necesită investigații suplimentare. Poate să aibă: – cauze chirurgicale (înlăturarea ovarelor)– cauze medicale (cure de chimioterapie pentru diferite cancere)– cauze imunitare– cauze genetice CE SUNT PERIMENOPAUZA ȘI POSTMENOPAUZA? Este necesară definirea unor termeni de specialitate ca: perimenopauza, postmenopauza. Perimenopauza reprezintă un șir de evenimente fiziologice care preced instalarea menopauzei și care se caracterizează prin modificarea ciclurilor menstruale și apariția simptomelor vasomotorii (bufeuri, uscăciune vaginală). Durează în medie 4-5 ani. Postmenopauza se referă la perioada ce urmează instalării menopauzei și se caracterizează prin apariția semnelor și simptomelor determinate de scăderea hormonilor sexuali. CARE SUNT SEMNELE ȘI SIMPTOMELE MENOPAUZEI? Simptomele variază de la o persoană la alta și cuprind o gamă largă de manifestări. Simptome în perimenopauză: – cicluri abundente cantitativ și cu o durată mai mare decât durata obișnuită– cicluri cantitativ reduse– cicluri menstruale neregulate Simptome în menopauză: Simptome în postmenopauză: Totodată, femeile aflate în menopauză prezintă un risc crescut de cancere ginecologice: mamar, uterin, ovarian, vulvar. De asemenea, incontinența urinară este mai frecventă în menopauză. EFECTELE PE TERMEN LUNG Este important de reținut că efectele pe termen lung ale menopauzei se referă la patologia osteoporozei, cardiacă și a sistemului nervos. Toate aceste manifestări apar ca urmare a scăderii hormonilor sexuali. Bolile cardiovasculare reprezintă prima cauză de mortalitate pentru femeia aflată la menopauză (pe de o parte din cauza înaintării în vârstă, iar pe de altă parte din cauza modificărilor profilului lipidic). CÂND NE ADRESĂM SPECIALISTULUI? Toate femeile aflate în menopauză sau în perimenopauză trebuie evaluate cel puțin o dată pe an, cu examen clinic complet, efectuat de către medicul de familie. Pacienta trebuie informată despre riscurile cardiovasculare și osoase. De asemenea, trebuie să vă adresați medicului ginecolog care va efectua: Conform ghidurilor actuale, testul HPV se efectuează la intervale de 5 ani, dacă nu există factori de risc. Screeningul leziunilor colului uterin se face până la vârsta de 64 ani. După această vârstă, nu mai sunt necesare testul Papanicolaou și genotiparea HPV, cu mențiunea că ies din screening femeile care s-au testat periodic și nu au avut rezultate anterioare modificate. ANALIZE DE LABORATOR NECESARE – Dozarea FSH (hormonul foliculostimulant) – evidențiază dacă femeia a intrat la menopauză;– Osteodensitometria (DEXA) – apreciază densitatea minerală osoasă, este util în diagnosticul osteopeniei sau osteoporozei. În funcție de rezultat, se inițiază terapia.– Dozarea colesterolului și a trigliceridelor – pentru evaluarea riscului de patologie cardiovasculară, iar dacă aceste valori sunt crescute se recomandă dietă, activitate fizică și tratament, cu scopul normalizării valorilor. TRATAMENT Încă de la bun început, trebuie să înțelegem că menopauza nu este o boală, ci un proces natural care are loc în organismul oricărei femei. Multe simptome dispar sau diminuează odată cu trecerea timpului. În general, terapia este simptomatică. Necesită terapie osteoporoza și hipercolesterolemia. CE SE POATE FACE ACASĂ? Modificarea stilului de viață, a dietei și introducerea unui program regulat de exerciții fizice pot să diminueze simptomatologia menopauzei și a perimenopauzei. Recomandările generale constau în adoptarea unui stil de viață sănătos, promovând exercițiile fizice adaptate fiecărei persoane, dieta cu un conținut redus de grăsimi și zahăr, durata adecvată de somn, evitarea tutunului, alcoolului și a altor toxine, dar și a mâncărurilor picante. Pentru protecția cardiovasculară, un regim cu puține grăsimi, sărac în colesterol și exercițiile fizice sunt eficiente. Pentru osteopenie, osteoporoză, suplimentarea dietei cu vitamina D, menținerea greutății și exercițiile de tonifiere sunt foarte eficiente. TRATAMENTUL MEDICAL SAU TERAPIA DE SUBSTITUȚIE HORMONALĂ (HRT) Cea mai eficientă în ameliorarea simptomelor menopauzei este medicația de substituție hormonală, mai mult utilizată la nivel local (topic) vaginal, constând în cremă, gel sau ovule conținând estrogen, asigurând ameliorarea uscăciunii vaginale și a unor tulburări de urinare. În fazele incipiente ale uscăciunii vaginale, se pot folosi cu succes lubrifianții solubili în apă. În ceea ce privește cele mai frecvente și supărătoare simptome ale menopauzei, bufeurile, există posibilitatea controlării lor prin administrarea anumitor medicamente din sfera neurologică sau psihiatrică. De asemenea, se pot utiliza modulatori selectivi ai receptorilor pentru estrogen. HRT administrată sistemic contribuie la prevenirea osteoporozei și diminuează rata de apariție a fracturilor. HRT este cel mai frecvent utilizată pentru femeile cu menopauză precoce. CHI Medical este o clinică de menopauză în București care oferă consultații individualizate pentru fiecare femeie care experimentează simptomele menopauzei. RISCURI ASOCIATE HRT Ultimele studii efectuate arată că riscurile asociate HRT sunt mai mici decât se credea anterior. Terapia combinată estroprogestativă poate crește ușor riscul de cancer de sân. Terapia estrogenică crește riscul de cancer endometrial la femeile care au uterul pe loc, de aceea nu se recomandă la această categorie de femei. Printre recomandările specialiștilor se numără următoarele: – HRT se începe cât mai devreme după intrarea la menopauză și nu după vârsta de 60 ani;– se administrează cele mai mici doze hormonale eficiente– la femeile care nu au suferit o intervenție se extirpare a uterului, se recomandă substituția hormonală estroprogesteronică. Administrarea HRT se realizează sub supraveghere medicală, în cazuri selecționate. INDICAȚIILE TERAPIEI DE SUBSTITUȚIE HORMONALĂ MĂSURI PENTRU REDUCEREA SIMPTOMATOLOGIEI Experimentezi și tu simptomele menopauzei? Noi te putem ajuta să îți fie mai bine Autor: Dr. Roxana Chirilă
